„Pentru mine, înfățișarea pictorului Bezem ar putea fi descrisă în câteva cuvinte: un bărbat frumos și gingaș de pe Valea Muntelui. Bărbat și gingaș? Dar cum aș putea altfel să subliniez cuta aceea de melancolie care-i însoțește zâmbetul prietenos?
Ca și zâmbetul, pictura lui Bezem este o reîntoarcere la durere (nostos – reîntoarcere, algos – durere, gr.), o reîntoarcere cu mintea și cu sufletul la ceva de care s-a îndepărtat, dar care l-a marcat puternic, care i s-a întipărit în carnea și în simțirea sa, ceva care-i iese mereu la suprafață prin toți porii.
De fapt, expresia cea mai potrivită și mai acoperitoare ar fi dorul. Pictura lui Dumitru Bezem este dor. Dor nealterat. Dorul care este, așa cum spunea Laurențiu Ulici, legătura individului cu vatra, nebuloasa care-i conferă specificitate. Dor de locuri, de mamă și de iubită, de flori și de frunze moarte, de frumusețe, de casă și de tăpșanul din fața ei, de turla bisericii, de clipocitul pârâului și de adierea aceea stranie de mirosuri și miresme ce fac parte din eul fundamental.
Dumitru Bezem nu este un pictor modern, dar cofeturile sale dulci-amărui devin la un moment dat sonore. Tiranizați de logos, vrem să traducem în vorbe imaginile colorate și simfonia de sunete și zgomote care fac parte din universul nostru biografic. Teribilă încercare!
Visez un vernisaj cu un fond sonor abia auzit, alcătuit din muzica provenind din surse plasate în locuri diferite, care să sugereze tristeți și voioșii, și din zgomote discrete: lanțul ciuturii care se desfășoară în abisul fântânii, zgomotul copitelor care stârnesc praful pe uliță, mugetul nedumerit al unei vite care s-a oprit în poarta casei la vreme de seară sau fluieratul târziu al unei mierle.
M-ar bucura o expoziție cinetică a lui Dumitru Bezem, cu subiecte pe care le-a cunoscut sau nu le-a cunoscut, dar a căror nostalgie o are (portrete, arlechini, personaje venețiene), expoziție care ar transforma puținele cuvinte pe care le-am așternut aici într-o simplă redundanță.” Astfel se exprima, în scris, acum mai bine de două decenii, teatrologul, regizorul de teatru și scriitorul Eduard Covali, prieten al artistului.
Personalitate marcantă a actualei vieți artistice a urbei, Dumitru Bezem și-a sărbătorit pe 23 octombrie ziua de naștere, iar la Galeriile de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamț a fost montată pe simeze cea mai recentă expoziție personală semnată de artist.
Despre maestru, criticul Lucian Strochi se exprima mai demult: „Dumitru Bezem este un generos, un maestru al culorii și mai puțin al compoziției. Lucru normal, pentru că pictorul nu este interesat de stratul filosofic sau simbolic al subiectului pictural, ci de complexul de senzații (evident sinestezice!) pe care culoarea le poate trezi în sufletul privitorului.
Dumitru Bezem reabilitează banalul, cenușiul, derizoriul. Asemenea lui Eminescu, el se bucură de voluptatea aparentei «sărăcii», pe care o va înnobila prin irizații subtile. Dacă la Eminescu cariul cântă în grindă, la Dumitru Bezem griul cântă cu rezonanțe de roșu permanent.
Spiritul său e bântuit de stihii celeste, și atunci, pentru o clipă, echilibrul tabloului se sparge, totul devine primejdios, ca într-o cascadă sau tornadă. Culori tari, violente, sparg suprafața calmă a tabloului, îl sfâșie cu un cuțit de lumină. Peste câteva clipe se declanșează liniștea de după furtună: sufletul se poate retrage spre sine, spre un nou echilibru.”
Dumitru Bezem s-a născut în ziua de 23 octombrie 1947, la Tarcău, Neamț. Absolvent al Facultății de Arte Plastice din Iași (1972), datorită bogatei și apreciatei activități creatoare, devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
În tinerețe a fost profesor, predând desenul pentru mulți dintre elevii nemțeni. Peste ani, Vasile Pleșca, prieten al artistului, mărturisește: „Pe mulți, ca și pe mine, ne-a făcut să privim desenul ca pe un exemplu al relației subiectiv-obiectiv, care poartă înglobat în el, pe de o parte, munca și creația artistului, iar, pe de altă parte, realitatea pe care artistul dorește fie să o transforme, fie să-i prezinte misterele. Acesta era profesorul de desen Mitică Bezem; intrat sub mrejele lui, nu te mai puteai desprinde, se dezvolta o dependență a ta de el și a lui de tine.
Noi, cei care mai suntem și ne aflăm la vârsta maturității depline, căutam să descoperim la Mitică nu atât profesorul de desen, cât pictorul; cum folosește și îmbină culorile «pentru echilibrul tabloului», cum spune el, cum reușește să dea viață ghivecelor cu flori care umbresc realitatea, nostalgicelor case și interioare țărănești, sobelor lui cu nelipsita vietate – pisica.
Câți dintre noi n-am fost mânați de dorul de locurile natale cu iarbă și fân, copaci, fântâni și biserici în peisaje de iarnă sau vară? Câți dintre noi nu am recunoscut în ochii copiilor din portretele lui – Cap de fetiță – candoarea propriilor noștri copii? Câți dintre noi nu și-au întipărit pentru totdeauna în minte imaginea casei, grădinii, peisajelor, pădurii propriei copilării? Câți dintre noi nu am așteptat ca florile din tablourile sale să devină cireșe, mere, pere, râurile să se dezghețe, pentru a simți efortul urcatului în deal, la casa bunicii?
Pentru asta îl prețuiesc pe Bezem, alături de care nu m-am simțit niciodată singur. Prietenia lui e egoistă; ori este reciprocă, ori nu există.”
De peste cinci decenii, Dumitru Bezem participă permanent la expozițiile județene, de grup și personale, organizate de Filiala Neamț a U.A.P. A expus, de asemenea, la Strasbourg (1992), Martel – Ungaria (1996). A participat la expoziții din Japonia, Germania, Italia, S.U.A., Canada, Spania. Este recunoscut prin cicluri precum: „Porți”, „Arlechini”, „Schituri”, „Cascade”.
În 1998, a participat, în cadrul expoziției „Comori spirituale din Neamț” (peisaje mănăstirești), la Epenay – Champagne (Franța), unde au și fost selectate câteva lucrări pentru Expoziția „Focus Europe”.
Pentru arta sa, pictorul Dumitru Bezem a fost răsplătit cu Premiul Inspectoratului pentru Cultură al Județului Neamț (1992), Premiul „Aurel Băeșu” (1998), Premiul „Omul anului” decernat de ziarul „Ceahlăul” (1998), Titlul „Pictorul anului” – distincție oferită de confrații din cadrul Filialei Neamț a U.A.P. (2013), pentru faptul că pe parcursul acelui an a realizat zece expoziții personale.
Autor articol: Valentin ANDREI
Surse de documentare: Constantin Tomșa – „Personalități ale culturii din județul Neamț”, Vasile Pleșca – „DUMITRU BEZEM în colecția Elena și Vasile Pleșca”, www.lucianstrochi.ro
