Cafeneaua culturală

Figuri marcante – ELISABETA BOSTAN

REGIZORUL COPIILOR ȘI AL COPILĂRIEI

Doamna filmului românesc, Elisabeta Bostan, este regizorul de film care a încântat copilăria tuturor generațiilor, începând cu puștii deceniului șapte al veacului trecut și până astăzi. Căci, oricine (re)vede „Amintiri din copilărie“, filmat în Humulești și la Iași (cu celebrul Ștefan Ciubotărașu în rolul lui Ion Creangă), simte cum tresaltă și astăzi inima de bucurie, vorba povestitorului.

Primii pași în cinematografie

Elisabeta Bostan s-a născut pe 1 martie 1931, la Buhuşi, localitate cuprinsă pe atunci de judeţul Neamţ. A absolvit Liceul de Fete din Piatra-Neamţ (astăzi, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş“), apoi Institutul de Teatru.

A păşit în lumea filmului românesc în anul 1950, când, cu mare sfiiciune s-a găsit faţă în faţă cu un mare cineast al vremii, Victor Iliu. Examenul, deşi nu a fost uşor, a fost un succes pentru tânăra candidată Elisabeta Bostan, cea care astfel a devenit studentă în anul I la Regie. Aproape în acelaşi timp este remarcată şi de Marieta Sadova şi invitată şi la Secţia de Actorie. Doar că n-a fost să fie… Peste ani, Elisabeta Bostan recunoaşte că „poate emoţia a fost de vină, fiindcă aveam emoţii mari“.

Pentru început, tânăra regizoare de film a produs filme documentare. Având aplecări către domeniul etnografiei, primele sale succese se numesc „Culegere de jocuri româneşti“, „Nuntă în ţara Oaşului“, „Trei jocuri româneşti“, „Hora“, „Cloşca cu puii de aur“.

Succese în lanț, filme apreciate atât de public cât și de critici

În 1961, cu filmul „Puştiul“, are loc debutul său în lumea lung-metrajelor. De aici a început un drum greu, dar presărat cu multe satisfacţii. S-a impus rapid în lumea cinematografică românească, prin realizarea seriei de filme cu celebrul Năică drept personaj central: „Năică şi peştele“, „Năică şi barza“, „Năică pleacă la Bucureşti“ şi „Năică şi veveriţa“ (1963-1967), serie multipremiată, cel mai prestigios premiu fiind Leul de San Marco de la Veneţia.

A urmat „Amintiri din copilărie“, producţie premiată la Gijon, cu Marele premiu; la Moscova, cu Premiul special al juriului; la Teheran, cu Medalia de aur. Cu „Tinereţe fără bătrâneţe“ avea să cucerească inimile publicului din Buenos Aires şi Ciudad de la Plata (Argentina). Iar pentru „Veronica“ avea să primească Medalia de bronz pentru cel mai bun film muzical, la Moscova, în 1973, și Menţiune specială la Gijon, în acelaşi an.

A urmat realizarea filmului „Mama“, o coproducție româno-sovietică, pentru care a fost recompensată cu Premiul special al juriului pentru cel mai bun regizor, Premiul special al juriului pentru cel mai bun film muzical, Premiul pentru cea mai largă audienţă (un fel de Premiul al publicului), toate la Moscova anului 1977 şi, în acelaşi an, Premiul special şi Cupa de argint la Giffoni Valle Pianna, în Italia.

După turnarea acestui film, criticul Laurenţiu Damian era de părere că „Elisabeta Bostan nu mai avea nevoie de case de producţie, ci de un impresar şi un producător, ambii ştiutori s-o «exploateze»“.

Cu „Saltimbancii“ şi „Un saltimbanc la Polul Nord“, Elisabeta Bostan își sporea portofoliul: Premiu de regieACIN (1982), Medalia de aur la Giffoni Valle Pianna (Italia), Premiul special al juriului la Moscova, Menţiune specială la Milano (toate în 1983), precum și Premiul de regie ACIN şi Premiul de regie la festivalul de la Costineşti (1986) pentru „Promisiuni“.

„Zâmbet de soare“, filmul realizat în 1987, a produs uimire vestitului regizor american, Francisc Ford Coppola, căruia nu-i venea să creadă că această capodoperă a putut fi produsă în Europa de Est şi , mai ales, de o femeie-regizor.

Au urmat alte două distincţii importante, Premiile Secretariatului cinematografic şi Radioului, la Tomar (Portugalia) în 1988, pentru „Unde eşti copilărie?“, un film cenzurat în Republica Socialistă România.

„Desene pe asfalt“ (1988) și „Campioana“(1989) încheiau seria filmelor realizate de Elisabeta Bostan în România erei comuniste. Cele două producții au adus Premiul special al juriului  la Festivalul filmului de la Montreal, Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Izabela Moldovan) la Lyon (Franţa) şi la Namur (Belgia) şi Marele premiu la festivalul de film de la Cairo.

„Telefonul“ (1991) era primul film al regizoarei în noul context social și politic al țării.

Actorii-copii, vedete în filmele Elisabetei Bostan

O caracteristică a operei regizorale a Elisabetei Bostan este faptul că, la fiecare film, regizoarea a pregătit în secret un altul. „Năică“ l-a pregătit pe Nică din „Amintiri din copilărie“. Iar „Amintirile“ au pregătit „Tinereţe fără bătrâneţe“. Apoi, „Mama“ sau „Veronica“, cu Motanul Dănilă și Vulpea şireată, prefigurau personajele din „Capra cu cinci iezi“.

Vorbind despre filmul „Veronica“, trebuie menţionat faptul că acestaeste un omagiu adus mamei sale, titlul provenind tocmai de aici, de la numele fiinţei cele mai dragi Elisabetei Bostan.

Rămânând la acest film, un alt fapt de culise care merită a fi menţionat este acela că, la selecţia pentru rolul principal, au participat sute de fetiţe, între care şi Manuela Hărăbor, cea care a „pierdut“ în faţa lui Lulu Mihăescu şi pentru că avea prea multă personalitate. Numai că nu a fost eliminată total, ea fiind folosită în producţia anului 1972 pentru rolul uneia dintre celelalte fetiţe din orfelinat. 

De altfel, nici unul dintre copiii-eroi din filmele Elisabetei Bostan nu a fost vreodată abandonat. Ei au jucat în următoarele producţii regizate de distinsa regizoare. Ca exemplu, după ani şi ani, Sanda Foamete şi Bogdan Untaru, protagoniştii din „Năică“ se reîntâlnesc în „Unde eşti copilărie?“. Se poate spune, fără teama de a greşi, că distribuţiile Elisabetei Bostan erau adevărate familii. La figurat, dar şi la propriu, dacă e să ne gândim la filmul „Promisiuni“, acolo unde Medeea Marinescu era – şi este – copilul soţilor Marinescu, ambii componenţi ai echipei de filmare pentru această producție.

Eroii Elisabetei Bostan, mai ales cei interpretaţi de copii – Ion Bocancea, Lulu Mihăescu, Medeea Marinescu, Adrian Vâlcu, Bogdan Untaru, Sanda Foamete, Izabela Moldovan – sunt tonici, plini de energie. Lucrul copiilor actori cu Elisabeta Bostan are ceva unic. Este un amestec de magie, de iubire. Dar şi de suferinţă. Actorii-copii ce au interpretat rolurile principale în filmele doamnei Bostan nu au avut, ulterior, cariere cinematografice. Lulu Mihăescu, de pildă, a fost şi va rămâne mereu Veronica. Este, aşa cum remarca şi Laurenţiu Damian, „mai mult decât un rol – este un destin!“

„Punguţa cu doi bani“, un Festival în totalitate al copilăriei

Un proiect de mare succes în rândul publicului de vârstă foarte tânără în care a fost implicată Elisabeta Bostan a fost Festivalul de film pentru copii „Punguţa cu doi bani“, manifestare care a debutat la Piatra-Neamț în anul 1980, beneficiind ani de-a rândul de emblema consacrată, cocoșul cu punguța în cioc, creație a celebrului cineast Ion Popescu Gopo.

Festivalul şi-a consumat apoi a doua ediţie în 1984, tot cu Elisabeta Bostan printre organizatori. Timp de trei ani consecutivi s-a desfăşurat sub titulatura de Festivalul de Film pentru Copii şi Tineret. Întrerupt un an şi reluat în 1988 cu o nouă titulatură, aceasta în care şi-a găsit şi consacrarea,„Punguţa cu doi bani“, festivalul a avut o istorie oarecum tumultoasă, cu alţi ani de renunţare sau revenire. Au mai existat ediţiile a opta, în 1997, și a noua (ultima de până acum), în 2011.

Persoana centrală, nucleul în jurul căruia s-a pus la cale cea mai recentă ediție a acestei manifestări îndrăgită de multe generaţii de copii, a fost regizorul de film Elisabeta Bostan.

Elisabeta Bostan, regizorul care a trăit intens propriile creații

Pentru final am păstrat o destăinuire a regizoarei: „Un film reprezintă pentru fiecare dintre realizatorii lui o perioadă de viaţă. O perioadă în care trăieşti mult mai puţin în casa ta, ca timp chiar, când îţi vezi mai puţin familia, prietenii, când amintirile se leagă prin film şi de film. Într-un fel, noi trăim de la un film la altul. Cronologia noastră subiectivă se stabileşte prin titlurile de film“.

Critica are cuvântul

„Elisabeta Bostan este unul dintre cei mai harnici şi mai modeşti regizori români. Lista de distincţii naţionale, dar mai ales cele internaţionale, obţinute de filmele sale ar putea fi o surpriză pentru mulţi. Nu şi pentru cei care o cunosc. Pentru că fiecare film al său este o treaptă spre mai bine, chiar dacă noi, criticii, nu ne-am ostenit întotdeauna să consemnăm acest urcuş.“ (Ecaterina Oproiu, critic de film)

„Te simţi bine în filmele ei pentru că realizatoarea dă basmului un aer familiar. Eroii devin posibili, pot fi atinşi. Nu au nimic din aura sacră. Şi nici demonică. Răii sunt mai puţin răi. Vrăjitoarele sunt doar bunicuţe ursuze. Cronos, Timpul, devine un sfătos Moş-Vreme, învârtind roata timpului printre nori, ca într-o icoană pictată pe sticlă, ursitoarele sunt ţărănci cu voci blânde. Este o convertire a fabulosului în liric.“ (Laurențiu Damian, critic de film)

„Regizorul care crează un basm se poate socoti un om fericit. Cine crează un basm participă direct la frumuseţea  şi aroma lumii.“ (scriitorul Teodor Mazilu despre „Veronica“)