Cafeneaua culturală

Personalităţi ale artei plastice nemțene – IULIA HĂLĂUCESCU

DOAMNA ACUARELEI ROMÂNEŞTI

Sub această onorantă titulatură, Doamna Acuarelei Româneşti, pictoriţa nemţeancă Iulia Hălăucescu s-a făcut cunoscută în ţară şi peste hotare. A fost un artist cu har, care a lucrat mult, cu spor. A lăsat în urmă o creaţie amplă ca număr de opere create, bogată ca valoare artistică.

Iulia Hălăucescu s-a născut pe 31 martie 1924, într-o familie de oameni învăţaţi, tatăl său fiind preotul Gheorghe Verşescu, cel care a lăsat drept moştenire culturală, printre altele, monografia comunei Tarcău, tipărită în 1942 la Tipografia Românească Gheorghe Asachi, Societate Coperativă din Piatra-Neamţ şi reeditată în anul 2005 la „Nona“.

A absolvit Liceul de Fete din Piatra-Neamţ și a devenit, vremelnic, studentă la Academia de Arte din Iaşi, instituţie care s-a desfiinţat în 1950. La Facultatea de Filosofie din Bucureşti a studiat prelegerile lui Tudor Vianu (1953). Ulterior, a absolvit Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti.

În 1954 a intrat în Uniunea Artiştilor Plastici din România, fiind, între 1975 şi 1979, preşedintă a Filialei Neamţ a U.A.P. şi a Cenaclului U.A.P.

Memoria Iuliei Hălăucescu, ca artist plastic de primă mărime în viața culturală a secolului XX, dăinuie şi prin cele peste şaizeci de expoziţii personale din perioada 1950 – 2007. Peste hotare a expus la Praga, Damasc, Cairo, Atena, Moscova, Boston, Bagdad, Istanbul, Beijing, Sofia, Berlin.

A organizat retrospective la Bucureşti (1984), vernisate de Ion Frunzetti şi Valentin Ciucă, la Iaşi şi Piatra-Neamţ (1984, 1994) precum şi la Bayonne, Saint Pied (1992).

A fost căsătoriă cu Petronius (Lucky) Hălăucescu, cunoscut om de cultură al urbei pietrene, care a lucrat şi ca muzeograf.

În 2004, a fost inaugurat la Tarcău Muzeul de Artă „Iulia Hălăucescu“.


Artista s-a stins din viaţă  pe 18 decembrie 2007, la Piatra-Neamţ.


Volumul „Pasiune şi culoare, o biografie a artistei

În 2007, cu puţin timp înainte de trecerea în eternitate a Iuliei Hălăucescu, la editura „Nona“ a apărut volumul „Pasiune şi culoare“, semnat de prof. Coralia Letiţia Bunghez, una dintre persoanele cele mai apropiate de artistă. Fascinată de talentul deosebit de povestitoare pe care-l avea Doamna Acuarelei Româneşti, autoarea s-a folosit de o promisiune mai veche a artistei, aceea de a-i povesti pentru a putea pune pe hârtie experienţa sa de viaţă – a vieţii personale, precum şi a carierei artistice. Prietenia de aproape patru decenii care le lega pe artistă şi autoare a fost un amănunt care a înlesnit dialogul. Convorbirile s-au întins, ca timp, între ianuarie 2004 şi octombrie 2006, iar ca spaţiu, s-au concretizat în peste patru sute de pagini.

Criticul de artă Valentin Ciucă, despre Doamna Acuarelei Româneşti

„Artista Iulia Hălăucescu, devenită efigie culturală a oraşului Piatra-Neamţ, a dominat cu autoritate acuarela românească vreme îndelungată şi a cerut dreptul la exclusivitate. Or, cum ştim, în artă, fiecare creator cere drept de cetate. În cazul său, cel mai mult contează disponibilitatea creatoare, modul original de a înţelege şi exprima miracolele de lângă noi. Iulia Hălăucescu a făcut ceea ce ştia mai bine şi i-a convins pe iubitorii de artă că acuarela nu este doar tehnica efemerului, înnobilând-o chiar cu virtuţile picturii. Elanul constructiv postbelic a aflat-o pe marele şantier de la Bicaz, unde nu a făcut economie de efort spre a sublinia dimensiunea revoluţionară a noii societăţi. Profitabilă în ordine materială, opţiunea a consacrat-o cu apelativul de «Rapsod al Bicazului» şi a generat o veritabilă legendă asupra acuarelelor sale monumentale. Pare o inadvertenţă asocierea acuarelei cu monumentalitatea, dar Iulia Hălăucescu a izbutit, cum se vede, imposibilul. Monumentalitatea nu stă în dimensiuni, ci în proporţii, cum ştim. Seria «Legendelor» trimite la narativ, iar ilustraţiile după opera lui Lucian Blaga către poematic şi spiritual. «Portretele» în acuarelă au, la rându-le, sensibilitate şi adevăr uman.
În totul, avem a face cu un artist a cărui notorietate antumă sperăm să se prelungească şi la scara timpului viitor.“