Eroul rândurilor de față este un călugăr venit de prin părțile Ucrainei, care a umblat mult prin lume și s-a stabilit, în cele din urmă, la Mănăstirea Neamț, locaș de rugăciune al cărui stareț avea să îi fie mulți ani. Paisie Velicicovschi a strâns în jurul său, de-a lungul vieții, sute de monahi de diferite naționalități și a generat o mișcare de regenerare monastică isihastă care-i poartă numele, scrierile sale fiind „ca o pâine bună care satură pe toți”.
Paisie Velicicovschi s-a născut în ziua de 21 decembrie 1722, la Poltava (pe atunci în Ucraina), din părinţi români. Cărturar al vremii sale, avea să se dovedească un adevărat deschizător de drum în organizarea vieţii mănăstireşti. A fost rânduit stareţ la mănăstirile de la Secu și Neamț (1779). Monahul Paisie a iniţiat şi a sprijinit o amplă activitate de traducere a operelor fundamentale ale literaturii patristice ale lui Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Ioan Casian, Ion Scărarul şi Grigore Sinaitul, scrierile lui Aristotel, Platon, Socrate şi Plutarh sau cărţile populare de mare circulaţie: „Alexandria”, „Esopia”, „Floarea darurilor”, „Varlam şi Ioasaf”. La acestea se adaugă „Viaţa Sfântului Nifon, patriarhul Ţarigradului”, „Letopiseţul ţării. Letopiseţ al lui Nicolae Mavrocordat”, lexicoane şi comentarii.
Pentru sfințenia în care a trăit, cuviosul Paisie de la Neamț, așa cum era cunoscut în timpul vieții sale, era popular în marea zonă a Ortodoxiei Est-europene, din Muntele Athos și până în Lavra Peșterilor din Kiev, de la Mănăstirea Optina și până în sihăstriile din Nordul Rusiei. De aceea, în 1790, mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldova, l-a numit arhimandrit. În vremea aceea, mulți dregători, boieri și chiar ierarhi sau domnitori poposeau la Mănăstirea Neamț, dorind să vadă pe acest mare stareț cu viață sfântă. Influența lui a fost mare asupra multor mănăstiri și schituri din Moldova: Dragomirna, Secu, Neamț, Agapia, Văratec, Bisericani, Râșca, Vovidenia, Pocrov, Tarcău, precum și Cernica, Robaia, Căldărușani etc., din Țara Românească.
Konstantinos Karaghias, un pelerin de origine greacă, care l-a vizitat în 1780 pe părintele Veliciovschi, pe atunci stareț la Mănăstirea Neamț, îl descria pe monah: „Atunci întâiași dată am văzut și eu cu ochii mei virtutea întrupată, fără patimi și cu desăvârșire fără fățărnicie. Chipul său preadulce, fața sa prea-albă și fără un picușor cât de mic de sânge, barba lui albă și strălucitoare, ca aurul de curată ce era, însă și îmbrăcămintea lui nespus de curată și coperișurile de pat ale odăii sale toate din mantii. Era preadulce la sfat și fără vreo ascundere și cu adevărat vedea cineva un om fără de trup”.
A trecut la cele veșnice pe 15 noiembrie 1794, la Mănăstirea Neamț. După ce în 1988 a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, începând din 1992 s-a stabilit ca ziua de 15 noiembrie să fie data pomenirii sale.
Sfântul Paisie și scrierile sale
Paisie Veliciovschi a scris mult. O parte a scrierilor sale a fost adusă în actualitate datorită unor oameni ai cărții din veacul trecut și din zilele noastre.
Primul dintre ei pare a fi fost scriitorul rus Serghie Cetfericov, cercetător care a reușit să consulte și să conspecteze peste optzeci de manuscrise slave și românești din Imperiul rus și din România, pe care le-a folosit în cuprinsul lucrării sale, citând fragmente ample din scrierile monahului. Astfel, în 1933 și în 1940, a apărut traducerea în limba română, cuvintele lui Paisie fiind publicate în tipografia Mănăstirii Neamț. Lucrarea integrală, cu titlul „Paisie, starețul Mănăstirii Neamțului din Moldova. Viața, învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe”, avea să fie reeditată abia în anii 2002 și 2010, la Editura Nemira din București.
Un alt exemplu este ampla lucrare dedicată scrierilor Sfântului Paisie, publicată de părintele profesor Ioan Ică jr., în trei volume: „Cuviosul Paisie de la Neamț”, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, „Așezăminte și alte texte” (Editura Deisis, Sibiu, în anii 1996, 2002 și 2015).
Cu ajutorul acestor volume, precum și cu ajutorul altora pe care nu le-am amintit aici, cititorilor contemporani li s-a deschis o perspectivă largă asupra operei cuviosului Paisie.
Autor articol: Valentin ANDREI
(suport pentru documentare: Constantin Tomșa – „Personalități ale culturii din Județul Neamț”)
