Se ştie că „încă dinainte“ de 1862, județele Neamț și Suceava (fost și Baia – n.n.) alcătuiau o singură circumscripție de inspecție, cu reședința la Piatra-Neamț. Primul revizor școlar al județelor Neamț și Suceava pe care-l aflăm din documentele timpului, din Registrul de evidență, a fost Anton Naum (1862). După acesta urmează N. Vicol (1866), Gh. Obreja (1870), Gh. Musteață (1872), I. Phillipide (1875), C. P. Bobeică (1876), Victor Dogariu (1878), Scipione (Ion?) Bădescu (1881), I. L. Caragiale (1881-1882), I. Negre (1882), Nestor Filoti (1886).
Un revizor școlar sever
Dacă în numărul trecut am reflectat, pe scurt, activitatea de revizor școlar a profesorului Ion Negre, în cele ce urmează ne vom referi la un alt revizor școlar de Neamț. Unul mai altfel.
Titus Mărdărescu din Focșani vine în fruntea Revizoratului școlar Neamț după Nestor Filoti în 1886, într-o perioadă când „diriguitorii“ primăriilor comunale criticau activitatea învățătorilor de la sate, deși aceștia, în majoritate „nu știau carte“. Rămâne ca o mostră un act al Consiliului Comunal Vaduri, din a doua jumătate a veacului XIX, în care consilierii, neștiutori de carte, acuză învățătorul local de lipsă de pregătire, de metodă și de progres didactic. Ei semnează prin puneri de deget…
Mucalitul Mărdărescu
Titus Mărdărescu era sever și controla „pe nesimțite“ învățătorii, adesea zile la rând. Îi ținea din scurt să-și facă datoria. Era însă și mucalit. Examinând la gramatică un elev de la o școală rurală spunea că „măgar“ e verb.
„Conjugă-l!“, i-a cerut revizorul unui școlar. Elevul execută: „eu măgar, tu măgar, el măgar.“ „Destul. Ai dreptate, îi răspunde Mărdărescu: tu nu înveți, eu vin rar în inspecție, domnul învățător nu-și face datoria.“
O inspecție cu bucluc
Altă dată, cu prilejul unei inspecții fulgerătoare, cum făcea deseori, a prins în cancelarie, în timpul orelor de clasă, într-o situație delicată pe un învățător tânăr căsătorit. „Nu-ți dau altă pedeapsă – îi spune revizorul – decât să scrii în condica de prezență ce ai făcut în oră când trebuia să fii în clasă la datorie. A scris…“
Unui alt învățător de la o școală din apropierea orașului Piatra-Neamț, care era încet la treabă, îi spunea că „deaghe“ (de abia) preda. La Gârcina inspectează școala, „dresează“ procesul-verbal și pleacă fără să ia cuponul de inspecție (legitimația), făcându-se că-l uită. Învățătorului îi spune că trebuia să se ducă tocmai la marginea județului într-o anchetă urgentă. A doua zi, dimineața la „oara 9 fix“, când începeau cursurile, năbădăiosul focșănean era pe catedră la școala amintită… Își uitase cuponul…, dar nici învățătorul n-a mai lipsit de la datorie cum obișnuia conform celor constatate în documente.
„Curat exigență“, cum ar spune nenea Iancu!
Prof. Gheorghe RADU
