Loredana Dinu – Director General Asociația de Sprijin Comunitar ACS
Niciodată nu merită să te oprești din a învăța
Când spui implicare socială, nu ai cum să nu spui Loredana Dinu. Ești implicată în activități sociale, civice, de aproape 20 de ani. Îți mai amintești începuturile tale în acest domeniu?
Începutul meu în domeniu a fost o dată cu primul meu loc de muncă, în cadrul filialei Neamț a Asociației Române Anti – SIDA. A fost un job, pot spune, surpriză, parcă ”pus la cale” de destin, pentru că eram la câteva luni după terminarea facultății și abia îmi depusesem dosarul pentru a intra în învățământ. Destinul îmi pregătise, însă, altceva și mi-a scos în cale o oportunitate neașteptată – un loc în echipa ARAS Piatra – Neamț, în poziția de coordonator comunicare și strângere de fonduri în cadrul unui proiect amplu de susținere a persoanelor afectate HIV/SIDA. A fost momentul care mi-a deschis o lume plină de provocări din care nu mi-am mai dorit să plec nici după 20 de ani, lumea ONG.
Cum ai visat să arate la început activitatea Asociației de Sprijin Comunitar ACS și cum arată acum?
Când am creat Asociația, visam să creăm un Centru de resurse pentru organizațiile din județ. Multe din asociațiile pe care le cunoscusem deja nu aveau un sediu, foloseau spații puse la dispoziție de diferite instituții, nu aveau acces la tehnologie și, deși aveau o expertiză ridicată în domeniile în care activau, nu aveau cadrul în care să pună la comun toată această resursă.
Între timp, am descoperit mult mai multe nevoi în comunitate, drept pentru care, la câțiva ani, obiectul de activitate al organizației a fost completat cu activități din domeniul ecologiei și protecției mediului, din domeniul cultural, din domeniul protecției drepturilor omului și al implicării civice prin voluntariat.
Sunt mulți ani de experiență acumulați în sprijinul comunității. Care au fost, pentru tine, cele mai interesante proiecte realizate de-a lungul timpului ?
Știu că poate suna a clișeu, dar nu îmi amintesc vreun proiect care să nu fi fost interesant. Cumva, cred că de aceea m-am potrivit atât de bine acestui sector, pentru că tot timpul există provocare, tot timpul există lucruri noi și extrem de interesante pe care le poți face pentru comunitatea ta. Am avut de-a lungul timpului proiecte de dimensiuni mai mari, atât ca buget, cât și ca durată, dar și proiecte de câteva săptămâni sau luni, cu bugete extrem de mici, iar unele dintre ele au avut un impact atât de mare și au fost atât de bine primite, încât le-am tot reluat an de an într-o formulă îmbunătățită.
Primele proiecte adevărate ale organizației au fost două proiecte de educație ecologică, unul pentru grădinițele din județ, altul pentru școlarii mici, de clase primare, în urma cărora am colectat de la școli tone de deșeuri de hârtie, am plantat flori și copăcei, am învățat despre natură, despre cât de generoasă este ea cu noi, oamenii, și despre cât de mult rău îi putem face doar din neglijență sau din necunoaștere.
Au urmat proiecte culturale, un eveniment pe care l-am denumit ”Festivalul de altceva”, prin care am adus cultura mai aproape de publicul nemțean folosind metode ”altfel”, neconvenționale, am adus oameni de cultură care să discute cu publicul în cadrul Bibliotecilor vii, să răspundă întrebărilor și curiozităților publicului în calitate de ”cărți vii”, am avut cercuri de lectură în care am descoperit lumea minunată a cărților alături de copii și tineri, am creat cu tinerii spectacole de teatru de umbre, am adus în județul Neamț metoda teatrului social interactiv și am abordat prin metoda teatrului – forum problema fenomenului bullying în școli.
Un moment esențial pentru traseul organizației l-a constituit preluarea, în 2009, a structurii numite Consiliul Local al Tinerilor, CLT Piatra – Neamț, alături de care am dezvoltat voluntariatul în domeniul tineret din județul Neamț. Alături de tinerii CLT-iști am construit tot ceea ce înseamnă astăzi ACS și faimoasele activități ”Jungla urbană”, ”Baschet pentru toți”, ”Festivalul de Altceva”, care au devenit adevărate repere în calendarul activităților de tineret, atrăgând de la an la an sute de tineri participanți.
În anul 2015, am creat Centrul de Voluntariat, un spațiu multifuncțional în care toți cei dispuși să ”dăruiască” din timpul lor unei cauze comunitare au găsit nenumărate oportunități de implicare și care are în prezent peste 400 de voluntari înregistrați.
Cum vezi implicarea tinerilor în voluntariat și cum consideri că este perceput astăzi voluntariatul?
Din fericire, astăzi voluntariatul este cu adevărat valorizat. Și mă bucură tot mai mult să văd tineri care înțeleg că voluntariatul nu înseamnă doar să vii la un proiect și să iei un certificat, ci să fii parte din acel proiect, să rupi din timpul tău liber pentru a merge la sponsori, pentru a organiza competiții, să stai ore întregi la un checkpoint, să cureți o sală de câțiva metri pătrați, să faci lucruri pe care poate nu le-ai făcut niciodată și pe care nu ți-ai fi imaginat vreodată că le-ai putea face. Voluntarii care au trecut prin organizație au făcut de toate, de la strâns gunoaie și dat cu mopul până la a participa la emisiuni televizate și a se întâlni cu autoritățile locale, și nu cred să existe satisfacție mai mare decât atunci când se reîntorc peste ani de zile, când deja și-au terminat studiile și au deja propriile joburi, și îți spun cât de importantă a fost în viața lor experiența de voluntariat trăită în cadrul ACS, cât de mult i-a ajutat în evoluția lor tot ce au făcut alături de tine.
Cum a afectat pandemia de coronavirus activitatea ONG-istă?
Când a început pandemia, deja începuserăm să ne organizăm pentru Jungla urbană, ediția a zecea. Aveam în plan o ediție spectaculoasă, cum nu mai fusese până atunci, o ediție pe mai multe zile, pe mai multe etape și cu desfășurare în mai multe localități.
Apoi a venit pandemia și a blocat totul: nu ne-am mai putut întâlni și nu mai puteam face nici o proiecție cât de cât realistă a următoarelor activități care presupuneau, toate, interacțiune fizică și un număr mare de participanți.
Cum ne-a afectat asta ? În primul rând, am fost nevoiți să reconsiderăm totul. Să ne mutăm întâlnirile în online, să revizuim toate planurile și, mai ales, să decidem dacă alegem calea compromisului în ceea ce privește proiectele pe care le aveam în plan. Și am ales să nu o facem, pentru că ar fi prejudiciat prea mult impactul asupra publicului nostru care ne cunoaște activitățile și le apreciază de atâția ani, așa că am preferat să ne adresăm în vremuri de pandemie categoriei cele mai supuse riscului și care atunci avea cel mai mult nevoie de ajutor: vârstnicii. Drept pentru care, în perioada stării de urgență și imediat după aceea, timp de două luni, am implementat două proiecte, unul prin Programul Start ONG și altul prin Fondul de Urgență ING Bank, prin care am oferit timp de două luni pachete cu alimente și produse igienico – sanitare pentru 120 de bătrâni singuri și vulnerabili din mediul rural.
În plan personal, am început o colaborare nouă, cu una din cele mai mare organizații din țară în domeniul educației, Școala de Valori, cu a cărei misiune am rezonat din primul minut și în cadrul căreia coordonez proiectul FLiP – Școala de bani pe roți, care asigură în mod gratuit gratuit educația financiară a copiilor și tinerilor de la 7 la 14 ani.
Există ,,viață”, activitate, în această perioadă, pentru Asociația de Sprijin Comunitar ACS? Dacă da, ce proiecte ai în pregătire?
Partea bună a pandemiei a fost că ne-a oferit răgazul să ne ocupăm de lucrurile pentru care aveam, de obicei, foarte puțin timp.
Și unul dintre acestea a fost să creionăm un plan pentru dezvoltarea mai multor structuri CLT în județ, având ca etapă de început realizarea unei analize a nevoilor tinerilor din județul Neamț. Am lucrat la asta împreună cu organizația AIL Roman care, la rândul ei, administrează grupul de tineri constituiți în CLT Roman.
Am scris împreună un proiect și chiar în aceste zile suntem în faza de pre-contractare, deci în curând vom putea da și un comunicat oficial mai detaliat pe această temă.
Ce anume te motivează cel mai mult în demersul tău de ONG-ist?
Mă motivează în primul rând să descopăr impactul pe care acțiunile noastre îl au în comunitate, schimbarea, oricât de mică ar fi ea, pe care reușim să o producem în cei de lângă noi, de la a nu mai arunca guma pe stradă sau a strânge după cățel, până la a lua atitudine în fața autorităților…Proiecte făcute cu resurse minime care ajung să mobilizeze sute de tineri, de la an la an tot mai mulți, oameni care îți mulțumesc și peste ani pentru că ai crezut în ei și i-ai ajutat să crească și să se dezvolte, bătrâni cărora nimeni nu le trece pragul care te îmbrățișează pentru că ai venit și a doua oară la ei, pentru că vrei să le asculți povestea sau pentru că, pur și simplu, le-ai adus o floare de ziua lor…sunt doar câteva din motivele pentru care nu m-aș putea dezice vreodată de misiunea mea de ”ONG-ist”.
Ce ai învățat în cei 20 de ani de implicare socială?
Lucrând de atâția ani alături de tineri, am descoperit cât de important este pentru ei să fie luați în serios de către adulți, să aibă pe cineva care să îi îndrume, să le dea încredere în el, să le asculte micile sau marile ”dureri” și să le ia în seamă părerile și am înțeles cât de puternic este asupra tinerilor impactul propriilor descoperiri și experiențe din perioada adolescenței.
Am învățat totodată că niciodată nu merită să te oprești din a învăța, din a fi curios și a fi dornic să descoperi și că nu există limbaj mai convingător decât puterea exemplului, pentru că atunci când îți dorești să schimbi ceva, schimbarea trebuie să înceapă cu tine.
