Inside CARMEN SAECULARE

„CARMEN SAECULARE” ÎN VREMEA PANDEMIEI

Hotărât lucru, în perioada cuprinsă între lunile martie şi august, anul curent, Mapamondul întreg a fost bulversat. Se împlinesc şase luni de zile în care viaţa noastră, a tuturor, s-a schimbat atât de mult încât putem spune că nimic nu mai e cum a fost.

Şi nouă, celor de la „Carmen Saeculare” ne-a fost şi ne este greu. Ne lipseşte mult întreaga trudă pe care o depuneam pentru pregătirea logistică a spectacolelor. Ne lipseşte mult întâlnirea cu spectatorii, cei mereu prezenţi la evenimentele cultural-artistice pe care le pregăteam cu drag.

Dar cum nu era vreme de jelit, şi tocmai pentru a nu pierde contactul cu publicul nostru, imediat cum a fost declarată starea de urgenţă, din a doua decadă a lunii lui Mărţişor ne-am suflecat mânecile şi am demarat, în spaţiul virtual, un adevărat maraton cultural săptămânal.

Şedinţa de criză, desfăşurată on-line, a fost productivă. Astfel, am gândit şi pus în practică un calendar săptămânal în care împlicarea fiecărui membru a colectivului a fost totală. De luni dimineaţa, de la ora 9, şi până duminică seara, aproape de ora 21, canalul media oferit de pagina de Facebook a Centrului a fost pus la dispoziţia publicului larg. Oferta a fost, apreciem noi, generoasă. Statistica ne aratăcă am avut săptămânal peste treizeci de rubrici şi spectacole postate, ajungând ca zilele de luni şi de marţi să fie cele mai generoase pentru spectaotrii de acasă, fiecare cu câte cinci evenimente culturale lansate de „Carmen Saeculare” – „O carte la cafea”/„Sărbătoritul zilei”, „Din cultura şi tradiţiile populare ale românilor”, „Ştiaţi că…?”, „Lecţia de desen”, „Poveste scrisă de copil”, „Interviuri audio de colecţie”, „Lecţia de meşterit”. Primele patru se repetau în fiecare zi a săptămânii, evident cu subiecte diferite în cuprins.

Proiectul acesta desfăşurat în mediul virtual, care continuă în parte şi în ziua de azi, a fost gândit a se desfăura la ore de dimineaţă, de după-amiază şi de seară. Astfel, nu doar că am „emis” on-line şapte zile din şapte, ci şi (cel puţin) douăsprezece ore din cele douăzeci şi patru ale fiecărei zile. Aşa se face că joia după-amiaza era plină, începând cu vernisajele claselor de pictură şi grafică din cadrul Şcolii Populare de Artă, continuând cu „Jocul de-a teatrul”, încheindu-se apoi cu „Rugăciune pentru copil”.

Şi asta nu era totul. Uriaşa arhivă video a instutiţiei, cu (poate) miile de ore înregistrate din sutele spectacolele desfăşurate în atâtea decenii de activitate, ne-a dat ideea de a oferi posibilitatea nemţenilor de a retrăi emoţiile artistice ale unora dintre cele mai apreciate recitaluri ori concerte din Stagiune sau de la „Vacanţele Muzicale”, de la Festivalul Internaţional de Folclor „Ceahlăul”, de la „Neamţ Music Festival”, de la Târgul de Crăciun la Neamţ ori de la Concertele de Gală ale Festivalului-concurs „Florile Ceahlăului”.

Munca pentru realizarea acestor săptămâni on-line a devenit o adevărată trudă. Căci nu a fost uşor: să te documentezi pentru a scrie mai apoi texte care să fie citite de mii de ochi; să faci ore de înregistrare audio pentru poveştile de seară, ori pentru interviurile cu meşterii populari din zonă; să realizezi filmuleţele cu lecţii de meşterit sau cu cele de pictură şi desen, pentru a le da idei altora, care se aflau la ei acasă, să-şi petreacă timpul pandemiei cât mai creativ; să cauţi în vasta arhivă anumite înregistrări, să le verifici calitatea tehnică, să montezi sau să tai, la nevoie, bucăţi care nu erau relevante momentului; să stai de miercuri până duminică, seară de seară, la „butoanele” emisiei şi să veghezi, la nevoie să intervii, pentru ca redarea în direct să fie fără cusur. Da, nu a fost uşor. Dar a fost frumos. A luat timp, însă, văzând reacţiile oamenilor din aceste săptămâni ale celor şase luni, avem certitudinea că truda noastră nu a fost timp irosit.

Aşa cum aminteam, implicarea a fost totală. La proiectul apărut pe nepusă masă au participat, vreme de peste şase luni de zile, toate compartimentele instituţiei.

A fost prezent Ansamblul folcloric „Floricică de la munte”. Mai întâi, prin spectacolele selectate şi redate on-line în fiecare sâmbătă seara. Apoi, fetele au trecut la verificarea şi recondiţionarea costumelor, dar şi la creearea unora noi. Au apărut, astfel, alte câteva bluze cusute de mână sau la maşină, săculeţi ornaţi cu modele tradiţionale şi umpluţi cu flori de lavandă, precum şi câteva măşti care vor fi folosite la viitoarele spectacole. În acelaşi timp, băieţii au asigurat igienizarea şi chiar renovarea  unor spaţii din interiorul sediului, trecând apoi la Stâna tradiţională din Ştrandul municipal, redându-i acesteia o nouă faţă. Evident, nici orchestra nu a stat degeaba. Studiul individual, probat cu înregistrări video, s-a finalizat cu hore, bătute şi sârbe filmate şi montate video la sediu.

De ceva timp, membrii Ansamblului „Floricică de la munte” au ieşit pe teren. Acum, de câteva săptămâni încoace, bat judeţul în lung şi în lat în căutare de nestemate. În vizor sunt cântece vechi, obiceiuri populare, legende locale şi rapsozii, cei care sunt o specie pe cale de dispariţie.

La activităţile din timpul pandemiei a fost prezentă şi Şcoala Populară de Artă. Prin activităţile realizate de toţi coordonatorii claselor, inclusiv cele externe, de la Târgu Neamţ. Dacă la începutul perioadei munca s-a axat pe evenimentele on-line amintite, odată cu introducerea stării de alertă, când restricţiile s-au mai relaxat, coordonatorii claselor s-au reîntors la orele de curs. Dacă cele de pian, canto popular şi canto – muzică uşoară nu puneau mari probleme, aici fiind vorba de studiu individual, clasa de actorie a ieşit la aer, la propriu. În timp ce orele de pictură s-au organizat în sala de curs luând în calcul distanţarea impusă de lege.   

Compartimentele de la Cercetare şi Editura „Nona” au asigurat documentarea, tehnica şi logistica necesare desfăşurării în condiţii excelente a zecilor de ore de on-line. Şi au luat în calcul şi viitorul apropiat, căutând posibilităţi de lărgire a spaţiilor de informare a publicului din mediul  virtual. Ca rezultat, au apărut deja Coolt Neamţ, noua revistă a Centrului (trei numere la activ) şi Caietul de dramaturgie rezulat din imaginaţia micilor cursanţi ai clasei de actorie, care au scris o serie de peste douăzeci de mici piese de teatru. Mai sunt în pregătire să apară numai puţin de patru siteuri, beneficiare fiind fiecare dintre cele patru importante proiecte cultural-artistice ale instituţiei – „Alaiul de datini şi obiceiuri de iarnă”, „Vacanţe Muzicale”, „Festivalul Internaţional de Folclor „Ceahlăul” şi Festivalul-concurs naţional de muzică populară pentru copii şi tineri „Florile Ceahlăului”. Toate acestea cu date şi informaţii în română şi engleză (cel puţin). De asemenea, se mai află în pregătire două cărţi: „Interviuri de colecţie” şi „Ghid de bune practici ale temperamentelor”.

Cu toţii am muncit. Secretariatul şi contabilitatea nu aveau vreme de ţinut cont că e timp de pandemie. La fel, serviciul administrativ, cel care ne-a asigurat nouă, tuturor colegilor, necesarul de materiale de protecţie, aşa cum a asigurat şi ordinea şi curăţenia pe holuri, în săli şi birouri. Adică acel confort care ne-a oferit liniştea de a munci pe mai departe.

Evident, vremea pandemiei nu a luat sfârşit. Stările de alertă şi de urgenţă, probabil, vor mai alterna un timp. Nu ştim cât. Ceea ce ştim e că noi vom merge mai departe, căutând noi căi de a pătrunde în casele, minţile şi inimile oamenilor care ne-au fost alături mereu în cei mai bine de cincizeci de ani de când Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” există şi funcţionează.