Bianca Ionescu Ballo, una dintre cele mai cunoscute și apreciate soprane din țară, servește cafeaua culturală alături de noi.
Prim solistă a Teatrului Național de Operetă și Musical ,,Ion Dacian” București și manager al acestei instituții, Bianca Ionescu Ballo a cântat în operele și filarmonicile din aproape întreaga țară și a cutreierat lumea cu turnee în SUA, Italia, Germania, Israel, China, Japonia și Ucraina.
Despre emoție, parcurs artistic, plăcerile care-i hrănesc sufletul sau roluri și oamenii care i-au marcat cariera povestim tihnit, în rândurile următoare. Vă propunem, așadar, o fascinantă incursiune într-o lume de basm, unde opereta, costumele, decorurile și talentul artistic creionează povești ce inspiră oameni.
Vă invit la o călătorie în timp. Aș vrea să ne povestiți despre prima apariție în fața publicului. Cu ce rol ați debutat?
Bianca Ionescu Ballo: Dacă vă referiți la prima apariție pe scena Teatrului de Stat de Operetă, cum se numea pe vremea aceea, aceasta s-a produs pe 10 martie 1983, în rolul Denise, din Opereta „Mam`zelle Nitouche”.
Dacă nu ați fi cântat operetă, ce alt gen muzical ați fi abordat?
Bianca Ionescu Ballo: Am cântat de-a lungul vieții mele mai multe genuri. Jazzul mi-a dat o mare satisfacție, ori de câte ori am abordat teme de acest fel. În acest sens am cântat de multe ori tema Summer Time, din Opera „Porgy and Bess”, de George Gershwin, tenta de muzică afro-americană cu infexiuni jazzistice care mi-a permis o interpretare liberă în multe concerte și apariții pe diverse scene, ceea ce a reprezentat sursa mea de bucurie și plăcere. Am cântat și alte piese de jazz, din creația lui Cole Porter, Erroll Garner, John Coltrane, Duke Ellington și mulți, mulți alții. Am cântat de multe ori și chansonete și canțonete și foarte rar câte o melodie de muzică populară, considerând că-mi lipsește stilul necesar unui astfel de gen. Dar am cântat romanțe. Însă din toate acestea, opereta și musical-ul mă definesc cel mai bine.
Care este rolul care considerați că v-a atins cu adevărat sufletul și v-a întregit ca solistă de operetă?
Bianca Ionescu Ballo: Am cântat multe roluri și pe toate le-am iubit! Să fi fost Adela din „Liliacul”, sau Fransis din „Sânge vienez”, sau Mi-Tzu-Ti din „Marco Polo”, toate mi-au atins câte o coardă sensibilă a sufletului și a personalității mele, mi-au pus în valoare glasul și mi-au dat satisfacții enorme. Am fost norocoasă să primesc roluri de amploare, care să-mi pună în valoare vocea și am avut și satisfacția să pot demonstra acest lucru cu prisosință. De la 22 ani am fost un om împlinit. Proaspăt absolventă a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, astăzi Universitatea Națională de Muzică București, am intrat imediat în colectivul unui teatru profesionist – Teatrul de Operetă de Stat. Am primit de la început roluri principale și mi-am pus vocea, jocul scenic, personalitatea în valoare. Am jucat pe aceeași scenă cu artiștii cei mai cunoscuți ai operetei: Cleopatra Meridoneanu, Dorin Teodorescu, Vali Niculescu, Eugen Fânățeanu, Constanța Câmpeanu și mulți, mulți alții. Ce-mi puteam dori mai mult? Postul național de televiziune, unicul pe vremea aceea, programa frecvent emisiuni despre și cu artiști de operă și operetă, iar eu am fost mereu invitată. Tudor Vornicu, Luminița Constantinescu, Marga Huss Crăciun au fost realizatori de emisiuni și redactori care m-au chemat tot timpul la emisiunile lor. Așadar, anul acesta, în luna noiembrie, împlinesc 41 de ani de operetă. Poate nu a fost tot timpul roz, dar am iubit din prima clipă acest loc și am știut să trec cu bine peste toate.
Care credeți că este cea mai consistentă realizare profesională de până acum? Sau care ar fi colaborarea de care sunteți cu adevărat mândră?
Bianca Ionescu Ballo: Am cântat în gale, concerte cu toate filarmonicile din țară, cu Orchestra Națională Radio, cu dirijori excelenți, dintre care amintesc pe Carol Litvin, Iosif Conta, Paul Popescu, Sile Dinicu sau Sabin Păuța. Colaborarea care a reprezentat o provocare pentru tot ceea ce făcusem înainte a fost la realizarea rolului Edythe Van Hopper, din opera „Rebecca de Sylvester Levay”, regia lui Attila Beres.
Din exterior, când spui operetă, te gândești la o lume cu totul și cu totul fascinantă. Este așa și în interiorul branșei?
Bianca Ionescu Ballo: Opereta, pentru cei mai mulți oameni care vin la Teatru în calitate de spectatori, nu poate fi decât întruchiparea unei lumi de basm, prinți, prințese, contese, husari, castele, împărați chinezi sau mongoli, și așa trebuie să fie. Pentru ceilalți, aflați de partea cealaltă a cortinei, este cât se poate de clar că aceeași lume de basm i-a atras și pe ei. Totul, în alcătuirea aceste lumi, este o uriașă mașinărie care asamblează din mii și mii de bucățele această lume. O echipă care pregătește ingredientele necesare este gata în orice clipă să le pună cap la cap: repetiții, costume, machiaj, lumini, sunet, decoruri, afișe, reclame, cor, soliști, balet, orchestră. După multe ore de repetiție într-o zi, după gong, cortina se ridică și spectatorilor le este livrată povestea din basmul pe care și l-au dorit. Cu siguranță opereta este fascinată și din interior, tocmai din cauza acestei munci din spatele produsului finit.
Ați cântat pe mari scene de peste hotare, precum Statele Unite, Italia, Germania, China, Japonia, Israel sau Ucraina. Ați simțit undeva în lume că v-ar plăcea să rămâneți?
Bianca Ionescu Ballo: Fac parte dintre acele persoane pentru care călătoriile sunt a doua lor natură. Ador să călătoresc, să cunosc colțuri de lume cu toate aspectele lor – arhitectură, gastronomie, obiceiuri, mod de viață, natură, muzee, expoziții, toate acestea mi se pare că le-aș putea face la nesfârșit, cu aceeași plăcere! Dar nu cred că aș fi putut trăi în altă parte. Pentru mai multe luni aș putea să trăiesc într-o țară asiatică, iar în Europa, Olanda este țara care mă atrage în mod special.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră misiunea de a fi managerul Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București?
Bianca Ionescu Ballo: Am preluat mandatul de manager al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” după o carieră în teatru de peste 35 de ani. Atunci am știut că mă așteaptă o misiune frumoasă, cu responsabilități, și știam că oamenii acestui colectiv merită tot ce este mai bun. Îi cunoșteam, veneam din mijlocul lor, le știam pregătirea, dorințele, probleme, speranțele. Pentru mine, a fi managerul acestui teatru a însemnat să-mi respect promisiunile făcute oamenilor, colectivului teatrului, dar și publicului său. Înseamnă bucurie! Acum, după 7 ani la cârma teatrului, toate rezultatele arată că am reușit. Totul a venit din iubire pentru acest teatru cu tradiție, care trebuie în permanență pus în valoare. E o datorie de onoare, prin care continuăm menirea teatrului.
Ce noutăți aveți în vedere în activitatea instituției de cultură pe care o conduceți?
Bianca Ionescu Ballo: În această perioadă, după premiera spectacolului „Liliacul”, teatrul pregătește premiera spectacolului de balet „Ileana cea vitează”. Avem în plan, pentru anul 2024, spectacole amânate din perioada pandemiei, așteptate de public. Este vorba de spectacole de operetă și musical. Acest gen câștigă tot mai mult teren în Europa și în țara noastră.
Se întâmplă să mai aveți emoții pe scenă, având în vedere că sunteți o artistă consacrată, care a performat pe marile scene ale lumii?
Bianca Ionescu Ballo: Am crezut în adolescența mea că emoțiile mă vor doborî, că îmi voi pierde suflu în timp ce cânt și că nu voi putea scoate un sunet. Știu că înainte de concertele din liceu luăm un calmant și cu inima bătând să-mi spargă pieptul începeam să cânt. Uneori, mama era în sală și-mi spunea că-i transmit starea mea! Emoțiile nu m-au părăsit niciodată, însă am învățat să le domolesc, am învățat să le gestionez. Astfel, acum aș putea face un adevărat curs despre cum să faci acest lucru. Am analizat fenomenul în patru. Am despicat fenomenul în patru, am văzut și am analizat ce anume îmi declanșa emoția și am acționat atât cât am putut asupra fiecărui punct în parte. Pot spune că am reușit, dar emoția este prezentă la orice apariție pe scenă.
Ce vă definește ca om? Cum v-ați caracteriza în trei cuvinte?
Bianca Ionescu Ballo: Mă definesc munca și echilibrul. Nu-mi imaginez o zi fără să fi lucrat ceva: studio vocal, muncă în gospodărie sau gătit! Știu, de exemplu, să fac dulceață în casă și îmi place foarte mult. Este o adevărată bucurie să mă ocup de grădinărit, de aranjatul arbuștilor, tunsul ierbii sau grija pentru trandafiri. Eu sunt o persoană solară, îmi place să creez în jurul meu o stare de bine, iubesc să stau în casa mea și să aduc la mine prieteni fără o ocazie specială și să gătesc pentru ei, să râdem și să ne simțim minunat pentru câteva ore. Am fost mereu înconjurată de unu sau doi căței ai familiei, pe care i-am iubit și i-am îngrijit până la sfârșitul zilelor lor. Am suferit când au dispărut, dar am știut că viața trebuie să continue. Am o mare putere de regenerare și nu-mi place să fiu prea mult timp tristă sau să mă victimizez. Știu că viața este frumoasă și trebuie trăită, pentru că este un dar care trebuie pus pe un piedestal. Călătoresc cu mare plăcere, iubesc marea și soarele și pictez oricând am un pic de timp. Îmi place să-mi fac o plăcere cât de mică: merg la teatru, la operă, îmi cumpăr parfumuri, conduc sau îmi cumpăr haine și îmi place să am ieșiri în natură.
Ce vă echilibrează după tumultul profesional?
Bianca Ionescu Ballo: Mă echilibrează toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus, dar faptul că am acest har de a cânta și de a-mi câștiga bani făcând ceea ce-mi place este și a fost echilibrul meu suprem. Mă consider o norocoasă și mă hrănesc cu bucuria de a trăi fiecare clipă!
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
