Dumnezeu a avut mereu grijă ca eu să nu «mă pierd»
Ești născută chiar în ziua Crăciun, pe 25 decembrie. Cum este resimțită această sărbătoare la tine în familie?
Paula Seling: Crăciunul este pură bucurie. Nașterea Mântuitorului este prilej de a petrece timpul împreună, de a ne bucura de familie și de prieteni, de a depăna amintiri, de a simți benefic trecerea anilor. Crăciunul nostru este despre iubire, bunătate și lumină.
De ce muzică? De unde talentul muzical și cui datorezi traseul tău artistic?
Paula Seling: Cred că am moștenit talentul și iubirea pentru muzică de la ambii părinți, care ar fi vrut să aibă posibilitatea să studieze un instrument, însă nu au reușit.
Aveam 5 ani când am fost selectată, împreună cu fratele meu, de către o comisie a școlii de Colegiul de Arte Baia Mare, ca fiind aptă pentru a frecventa cursurile acesteia, în urma unor testări. Părinții mei au fost informați despre ce înseamnă școala de muzică și, pentru că muzica reprezenta un vis neîmplinit al lor, au decis să ne înscrie. La început se punea problema de a studia vioara, însă, am început cu pianul și, chiar dacă nu îl cunoșteau, părinții mei au stat alături de noi, ajutându-ne să parcurgem toate partiturile. Am avut un îndrumător excelent, pe doamna profesor Tilca Mariana, care a simțit natura mea romantică și a intuit capacitatea mea de a munci, motiv pentru care m-a încurajat să mă înscriu la concursuri de pian. A fost foarte educativ și important pentru încrederea în mine.
Care este punctul cheie al carierei tale? Cine te-a remarcat?
Paula Seling: Aș putea spune că punctul zero al carierei mele a fost momentul în care părinții mei s-au hotărât să mă înscrie la pian, sau momentul în care viitorii mei colegi de trupa m-au ascultat și au concluzionat că sunt un câștig pentru trupa Enders, ca pianist. Pe atunci îmi doream să devin medic, dar această mica reușită m-a făcut să reevaluez perspectivele.
Ai câștigat Trofeul Festivalului „Mamaia“ în 1997, cu piesa „Trurli“, iar în 2002, Trofeul Festivalului „Cerbul de Aur“ din Braşov. Ce reprezintă pentru tine aceste premii și ce amintiri îți trezesc aceste realizări?
Paula Seling: Aceste minunate premii stau la loc de cinste în inima mea dar și pe raft, în biroul meu, pentru că reprezintă momente de „cotitură“ în carieră. Câștigând festivalul de la Mamaia, am primit semnul de care aveam nevoie că sunt pe drumul bun. Până atunci nu priveam o posibilă carieră muzicală ca pe un drum sigur, însă această confirmare m-a făcut să depun mai multă energie în pregătirea mea.
„Cerbul de aur“ este o dorință veche, o iubire din vremea copilăriei, când stăteam cu părinții și analizam concurenții, căutam câștigătorul, dădeam pronosticuri și ne felicitam la final, dacă aveam dreptate în alegerile noastre. Pe vremuri, era destul de clar cine poate să câștige, criteriile erau interpretare, emoție si prezență scenică. Cu timpul, acestea s-au mai transformat.
Nu îndrăzneam să visez la trofeu, însă îmi doream să realizez această minunată performanță. Am intrat în inimile multor români atunci, români ce au fost mândri că am câștigat trofeul pentru țara noastră.
De două ori la Eurovision cu OVI. Ați câștigat un merituos loc 3 în finala Eurovision 2010 de la Oslo (Norvegia), cu melodia „Playing with Fire“, iar în anul 2014, ați ajuns din nou în finala concursului, unde ați concurat cu piesa „Miracle“. Povestește-ne despre experiența Eurovision.
Paula Seling: Eurovision e un concurs extrem de greu. Responsabilitatea și așteptările sunt uriașe, motiv pentru care am dorit ca totul să fie perfect, în ambele prezențe. În 2010 ne-am strecurat, cumva, pe locul 3, fără să supărăm sau să incomodăm pe nimeni. Am fost aplaudați și iubiți enorm de fanii acestui concurs, care și astăzi ne trimit mesaje de „winners“ cu Playing with fire. Ne-am bucurat de ecourile uriașe ale piesei. În 2014 eram „cunoștințe vechi“, cumva „amenințătoare“ prin bagajul de fani. Ne-am dorit mult anumite detalii în prezența scenică, noi fiind primii ce propuneau o hologramă la acest concurs. Nu am fost lăsați să o proiectăm. Probabil că nu își doreau să folosească această superbă idee pe noi, așa că ne-au oferit o jenantă croma suprapusă destul de ciudat, câteva secunde la începutul momentului. Asta a dezamăgit fanii care își creaseră așteptări văzând momentul nostru superb, cu holograma, din finala României și, evident, ne-am clasat mai slab decât prima oară.
Trecând peste aceste detalii amare, concursul Eurovision a pornit o întreagă cultură, un fel de a fi și a simți. Este uriaș, este de o amploare cum nu îmi imaginam. Este spectacol, glam, bucurie, marketing și muzică.
Am primit multe mesaje atunci, de la români de peste tot din lume, care ne-au încurajat și ne-au spus că ne sunt alături și că au fost mândri de noi. Pentru noi a contat enorm.
E greu să vorbești despre cariera ta în câteva pagini, pentru că vorbim despre o carieră de peste 20 de ani. Ce crezi că te-a ajutat să atingi succesul? Talentul cu care ești înzestrată, munca asiduă sau șansele pe care le-ai avut?
Paula Seling: În primul rând, Dumnezeu. Am muncit enorm, eu fiind unul dintre oamenii ce nu câștigă nimic fără muncă, inclusiv memoria nu mă ajută ci trebuie să muncesc enorm pentru a reține ceva (spre deosebire de fratele meu care citește o pagina și aproape a reținut-o). Nu am avut o voce bună de la început ci am lucrat-o și am modelat-o ani de zile. Am lucrat la ambitus, la pregnanță, la amplitudine, la stil… Am învățat cum se scriu piese. Am învățat ce înseamnă transmiterea unui mesaj. Am muncit mult. Dar nimic din toate astea nu ar fi ajuns în fața publicului dacă nu ar fi fost sclipirea divină, șansa… dacă vreți să îi spuneți așa, care mi-a transformat munca în succes la momentul potrivit.
Cum te simți ca artist, având șansa să cânți alături de Al Bano sau Tony Hawks şi în deschiderea concertelor susţinute în România de Joan Baez, Chick Corea, Michael Bolton și Beyoncé?
Paula Seling: M-am simțit foarte specială. Este clar că aceste șanse se ivesc o dată în viață, însă nici acum nu îmi dau seama foarte bine ce mi s-a întâmplat atunci.
Ai cunoscut acești artiști?
Paula Seling: Sigur, fiecare mi-a vorbit înainte de concert și mi-a urat succes, iar după, m-au felicitat.
Soțul îți este alături în demersul tău artistic, implicându-se în dezvoltarea carierei tale. Cum v-ați cunoscut și cât de important este să găsești sprijin profesional în partenerul de viață?
Paula Seling: Ne-am cunoscut când eram copii, eu aveam 16 ani, el aproape 15. Pentru prima oară ne-am văzut la București, la un festival pentru copii și tineret, apoi am petrecut mai mult timp împreună la Năvodari, un an mai târziu. Ne-a luat nouă ani să ne căsătorim, timp în care am vorbit foarte puțin deoarece locuiam la distanță (Baia Mare – Brașov). Însă după nouă ani m-a sunat și, o săptămână jumătate mai târziu, ne-am căsătorit.
De atunci lucrăm împreună și ne descurcăm foarte bine, ne completăm și ne potențăm reciproc. Sunt convinsă că nu aș fi realizat atâtea dacă nu mi-ar fi fost alături.
Te consideri un om norocos?
Paula Seling: Da, foarte! Mai mult decât atât, mă consider un om „supravegheat“ de un înger care mă ajută să găsesc calea potrivită pentru mine. Dumnezeu a avut mereu grijă ca eu să nu „mă pierd“ pe cărări ce nu duc nicăieri și, privind în urmă, realizez cât de prezent a fost în viața mea, de la naștere și până acum. Fiecare moment greu a avut rostul său în devenirea mea.
Câte albume semnate Paula Seling s-au adunat de-a lungul timpului? Lucrezi în prezent la un material nou?
Paula Seling: 17 albume am înregistrat și oferit publicului, în cei 22 de ani de carieră. Lucrez la un material nou, pe care probabil îl voi lansa anul care vine.
Cum trăiește artista Paula Seling pandemia de coronavirus? Citeam o postare pe pagina ta de facebook, în care ne mărturiseai că ești tristă. Tristă pentru că artiștii nu au un statut definit în această țară și nu sunt sprijiniți corespunzător.
Paula Seling: Da… Am fost puțin dezamăgită de reacțiile unor oameni în urma acțiunii perfect justificate a artiștilor de a cere atribuirea fondurilor alocate de către Guvern sectorului cultural, artiștilor, în mod direct, nu prin intermediari. Am primit mesaje prin care unii oameni ne trimiteau „la muncă“ pe noi, artiștii… De parcă studiul individual și toată pregătirea actului artistic nu ar fi muncă. Este foarte trist să vezi că unii oameni consideră arta ceva inutil. Atitudinea și respectul față de artă fac parte dintr-un fel de marker de sănătate al unei societăți. Și se pare ca noi mai avem mult până să ne vindecăm.
Ce vrei să-ți aducă sărbătorile acestea și noul an?
Paula Seling: Sănătate pentru cei dragi mie și pentru mine. Orice altceva poate fi rezolvat dacă există sănătate.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
