Cafeneaua culturală

Interviu – ION PALADI, artistul emerit care-și păstrează modestia

Interviu – ION PALADI

O nouă poveste e gata să-și dezvăluie filele în cadrul rubricii „Cafeneaua Culturală“. Eroul principal de această dată, ales la sugestia cititorilor noștri, este îndrăgitul interpret de muzică populară din Basarabia, Ion Paladi.

A moștenit darul cântului de la părinți, o moștenire ce avea să-i dea sens vieții și să-l facă ceea ce este astăzi: un om și un artist apreciat și iubit. La vârsta de 11 ani a început să cânte alături de tatăl său la nunți. A urmat studiile Colegiului Republican de Muzică „Ștefan Neaga“, iar din 2004 a fost student în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.

Veronica, cea care i-a devenit soție în august 2010, i-a fost alături în parcursul său artistic, fiind stâlpul de bază în motivație și încredere. Apoi Dumnezeu i-a binecuvântat cu Lucian, minunea și lumina familiei. 

Și-a făcut debutul în lumea cântecului popular în 2004 cu albumul „De la inimă la lume“, iar trei ani mai târziu lansează albumul „Bine-i șade mesei mele“. La acest al doilea material discografic colaborează cu orchestra națională „Lăutarii“, condusă de Nicolae Botgros.

Succesele se țin lanț, iar traseul e presărat cu reușite. Nu întâmplător, în 2009, primește titlul onorific „Artist emerit“ din partea președintelui Republicii Moldova de la acea vreme.

V-ați născut într-o familie în care s-a cântat. Talentul este moștenit. Cum ați reușit să cultivați calitățile cu care ați fost înzestrat?

Ion Paladi: Într-adevăr m-am născut într-o familie de artiști. Tatăl meu a cântat la trompetă. De la el am luat acest drum al muzicii, dar cel care mi-a însuflat dragostea de cântec a fost marele artist, regretatul Nicolae Sulacfoarte iubit și îndrăgit în Basarabia.

Mai am 2 frați, Constantin și Petru și ambii cântă. Eu sunt cel mai mare dintre ei. Am făcut o piesă împreună dedicată mamei noastre: „La mulți ani, mamă, îți spunem“. Petru, fratele cel mai mic, este acum stabilit în America, iar Constantin, la Chișinău. Acesta din urmă mă ajută foarte mult la evenimente, la tot ce ține de concerte.

Care ar fi cele mai pregnante amintiri din copilărie?

Ion Paladi: Cânt de mic la nunți alături de fratele meu, Constantin. La început, când mergeam la petreceri, nu ne vedeam din dosul mesei și chiar am pățit să vină oamenii să ne ia microfonul să se asigure că noi chiar cântăm, ca nu cumva să fie un casetofon care funcționează. S-a alăturat și tatăl meu și am cântat împreună până am plecat la Chișinău, la studii. Am prins perioade grele. Am fost la  o nuntă la cort și era foarte frig afară, iar înăuntrul cortului totul era înghețat, de la mâncare până la apă. Noi cântam o oră și tata ne trimitea în casă să ne încălzim, apoi iar cântam. Acum e mult mai ușor, nunțile fiind făcute în restaurante.

Până să cunoașteți succesul ați cântat la un restaurant în centrul orașului, la Chișinău. Ce fel de muzică ați cântat în acea perioadă?

Ion Paladi: În 2000 am plecat la Chișinău, intrând la Colegiul Republican de Muzică „Ștefan Neaga“, și în fiecare weekend făceam naveta acasă, deoarece aveam nunți unde trebuia să merg să cânt. După 2-3 ani de făcut naveta, alături de un coleg am început să cântăm la Chișinău într-un restaurant. Aici, timp de 5 ani, pot spune că  a fost ca o școală pentru mine. Cântam de toate atunci, muzică ușoară, muzică populară, ba chiar și în limba rusă sau în limba engleză, pentru că erau la căutare. Toate formațiile de la noi din Republica Moldova aveau în repertoriu și melodii în limba rusă, mai ales în restaurante.

Cum și-au făcut loc muzica populară și folclorul autentic în viața dumneavoastră?

Ion Paladi: În 2007 l-am cunoscut pe maestrul Corneliu Botgros și de aici a pornit cariera mea frumoasă. Alături de orchestra „Lăutarii“ am scos primul meu album, iar în 2009 am realizat primul meu spectacol la Palatul Național „Nicolae Sulac“, unde invitatul special a fost marele artist Ionuț Dolănescu. Tot în 2009 am fost decorat de președintele țării Vladimir Voronin cu titlul „Artist emerit al Republicii Moldova“. A fost foarte devreme pentru mine, deoarece acest titlu se oferă unor persoane cu o carieră mai bogată. Marea artistă Zinaida Julea îmi spunea: „Nu știu cum ai răsărit, dar atât de repede ai crescut și te menții“. Am avut o creștere a carierei bruscă, probabil datorită faptului că Dumnezeu mă iubește și am oameni dragi mie care m-au ajutat și încă mă ajută pe acest drum al cântecului popular.

La vârsta de 25 de ani ați primit, deja, titlul de Artist Emerit. Ce reprezintă acest titlu pentru dumneavoastră?

Ion Paladi: Pentru orice artist, un titlu înseamnă ceva măreț. Pentru mine cel mai important este dragostea publicului! Asta este cea mai mare apreciere pe care o poate avea un artist atunci când sala este plină: publicul se ridică în picioare și te aplaudă când primești flori. La noi în Moldova se dau foarte multe flori la concerte, ba chiar îmi aduc aminte la primul meu concert a trebuit să încarc florile în câteva mașini.

Despre ce vă place să cântați și ce anume vă inspiră?

Ion Paladi: Dacă cunoașteți repertoriul meu, știți că am melodii de mamă, melodii pentru tată, de dor, cântece de veselie, dar cel mai mult îmi place să cânt despre patria mea, așa cum o fac în „Dorul Basarabiei“ sau în „Măicuța-i cântec și iubire“.

Care considerați a fi cea mai mare realizare profesională de până acum?

Ion Paladi: Aș spune că realizarea profesională sunt concertele alături de orchestra „Lăutarii“. Am avut trei concerte la Palatul Național „Nicolae Sulac“, spectacol la Iași, Galați, două spectacole mari la Sala Palatului din București și unul la Londra. Anul acesta ne-am propus să facem un spectacol în Italia și la anul mi-aș dori să țin un spectacol la Sala Palatului. Aș dori să fac din asta o tradiție – o dată la doi ani să susțin un spectacol la Sala Palatului, care este cea mai mare sală din România, cu 5.000 locuri. Este foarte greu de organizat un astfel de spectacol, deoarece este foarte costisitor și personalul este numeros, dar alături de oamenii buni orice se poate realiza.

Ați avut un concert la Sala Palatului, în 2020, sub titulatura ,,La frați nu se pun hotare. Foarte mult mi-a plăcut numele evenimentului. V-aș întreba dacă mai vedeți posibilă unirea Basarabiei cu România, mai ales în contextul actual!

Ion Paladi: Titlul turneului „La frați nu se pun hotare“, a fost chiar titlul melodiei pe care o cânt alături de Cristian Pomohaci. Eu îmi doresc din tot sufletul această unire și sper să trăiesc acel moment. Tot poporul de peste Prut își dorește această unire. Unirea prin cultură este făcută demult, dar cea cu documente nu depinde de noi. În aceste timpuri groaznice, eu zic că este momentul cel mai oportun pentru unire. Așa o să dispară această vamă dintre noi și o să pot veni mai ușor să cânt fraților noștri, pentru că avem aceeași limbă, aceleași obiceiuri și nu văd de ce să stăm despărțiți.

Cum ați făcut trecerea de la folclor la prăjituri?

Ion Paladi: Este afacerea cumătrului meu, Nicolae Pojoga. El având deja 30 de cofetării la Chișinău, i-am sugerat să treacă și hotarul. El mi-a propus să mergem amândoi pentru a ajuta la promovarea afacerii. De aici a venit ideea finală, în momentul de față avem 23 e cofetării în România, iar anul ăsta urmează să deschidem încă 5. La Piatra-Neamț, pe lângă cele 2 cofetării, avem și un laborator, deci putem spune că sunt de-al casei.

Sunteți căsătorit și aveți și un băiețel. Cât de mult vă susține familia în carieră, ținând cont că sunteți foarte mult timp plecat?

Ion Paladi: Sunt mândru de familia mea! Am o familie frumoasă – pe soție o cheamă Veronica, iar pe băiețelul meu de 7 ani, Lucian. Încerc să acord timpul pe care îl am liber familiei, pentru că mai tot timpul sunt plecat. Este foarte greu să fii soția unui artist; toate sărbătorile importante se petrec fără mine și acesta este cel mai regretabil lucru care îmi lipsește. Soția mă înțelege și îi mulțumesc pentru asta, deoarece ea când m-a cunoscut eram un om simplu, un băiat de la țară care a venit la Chișinău să își facă studiile. Împreună am crescut și i-am simțit umărul în ascensiunea mea, ba chiar ea mă împinge să mai scot piese noi.

Cel mic vă moștenește dragostea de folclor?

Ion Paladi: De mic a avut toate instrumentele cumpărate – vioară, acordeon, pian. Mă gândeam că o să îmbrățișeze un instrument, dar văd că acum a început cu vocea. Anul trecut am imprimat două colinde, iar în această vară îi pregătim un cântecel. Textul este scris de regretata doamna Mariana Honceru. Ea este cea care mi-a scris 99% din texte. Eu nu o să insist cu băiețelul meu, pentru că vreau să facă ceea ce îi place.

Ce iubește Ion Paladi în afară de muzică și familie?

Ion Paladi: Îmi place să călătoresc, să fac sport, dar cel mai mult îmi place la țară, la casa părintească. Când merg acolo mă încarc cu o energie aparte, pentru mine este o sărbătoare și îmi răscolește toate amintirile frumoase. Noi fiind trei băieți la părinți, am avut o copilărie foarte frumoasă, chiar dacă nu am avut toate gadget-urile de acum. Cel mai bine mă simt acolo, îmi văd părinții și îi văd că sunt sănătoși și ne bucurăm toți de clipele frumoase.

3 lucruri care nu vă lipsesc din bagaj când plecați de acasă?

Ion Paladi: La mine bagajul e mereu la ușă, doar schimb lucrurile din el. Dar ce nu îmi lipsește ar fi un CD cu Ion Paladi, pe care îl fac cadou; o tabletă unde am toate negativele și 2 iconițe pe care le port la brâu și în buzunarul bundiței.

Care sunt adevăratele valori de care ar trebui să ținem cont în existența noastră?

Ion Paladi: În primul rând familia, iar în al doilea rând folclorul, obiceiurile, tradițiile, pentru că ce avem noi, românii, nu are niciun popor și trebuie să lăsăm ca moștenire celor ce vin în urma noastră.

Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA

Transcriere interviu
Marian-Robert FOTEA