Structura textului
În numărul 18 (noiembrie 2021) făceam referire la măştile şi costumele actorilor din Tragedia antică. În textul de faţă vom continua periplul prin domeniul Tragediei din Grecia antică, luându-l drept ghid pe teatrologul şi criticul de teatru ieşean Constantin Paiu, de la care aflăm (prin intermediul lucrării sale „Repere în Teatrul antic grec şi latin“, Editura ARTES, Iaşi, 2000) că în structura sa, textul tragediei antice cuprinde, pentru început, Prologul. Acesta era, inițial, un monolog, apoi a devenit un dialog între doi interpreţi.
Urmează partea intitulată Parados (intrarea corului), cu rol precumpănitor în desfăşurarea întâmplării, intervenţia fiind cântată.
În continuarea textului tragediei antice se află Episod-ul, de fapt,intriga propusă, acţiunea spectacolului. Episodul conţine monolog, dialog, lamentaţie, precum şi dialogul dintre interpret şi cor).
Urmează partea intitulată Stasimon (stasimine), care este intervenţia corului, parte a textului cu un caracter liric, meditativ.
Cu timpul, Stasimele au devenit intermedii muzicale, iar numărulepisoadelor a crescut de la trei la patru.
Astfel, prologul şi cu aceste patru episoade au devenit cele cinci acte clasice ale tragediei păstrate în istoria teatrului.
Primii autori ai Tragediei antice
Primul autor de texte a fost Thespis, considerat astfel drept întemeietorul tragediei antice. Din păcate, deşi se cunosc lucruri despre activitatea sa, nu s-au păstrat până astăzi texte ale sale.
Următorul autor cunoscut este Choerilos, despre care se ştie că a scris „Alope“, o piesă inspirată din legendele antice, însă textul este considerat dispărut.
Pratinos este considerat drept inventatorul dramei satirice şi al semicorurilor dialogate (a concurat la a 70-a Olimpiadă, 499/496, cu Choerilos şi Eschil.
Frinichos, elevul lui Thespis,este autorul cu cele mai vechi texte şi fragmente păstrate (nouă titluri). El este primul care introduce rolurile feminine. De asemenea, esteinventatorul tetrametrului trohaic[1] . A scris: „Căderea Miletului“ (494/492), povestea cuceririi şi dărâmarea oraşului de către perşi. Ca legendă, Frinichos a primit amendă din partea autorităţilor pentru faptul de fi acuzat Atena că n-a acordat ajutor Miletului!
Fiind cunoscut pentru tentativele sale curajoase de înnoire, căci aborda subiecte din istoria contemporană a Eladei, el a mai scris piesa „Fenicienii“ (476), în care elogia victoria de la Salamina asupra perşilor. Unele din cântecele „corului“ din piesele sale au devenit populare.
Însă cei mai cunoscuţi în ziua de astăzi autori de tragedii sunt Eschil, Sofocle şi Euripide, despre care vom face referiri mai pe larg în numerele viitoare ale publicaţiei noastre.
[1] tetrametru = 4 grupe a câte 2 picioare – 4 metri; trohaic = format din trohei; troheu = o silabă lungă şi una scurtă în poezia antică, o silabă accentuată şi una neaccentuată în poezia modern.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
