Istoria românilor – Colonizările făcute de regii unguri în Ardeal

Secuii

Pentru a-și asigura în chip temeinic stăpânirea în Ardeal, regii unguri au făcut o serie de colonizări în această provincie, mai ales în regiunile de la graniță. Cei mai vechi coloniști aduși aici au fost secuii, care au fost așezați în satele de pe marginea Carpaților, cu mari privilegii date de regii unguri. Așezarea lor a avut un caracter militar, ei trebuind să constituie o apărare militară la trecătorile munților Carpați.

Secuii au fost împărțiți în șapte scaune de judecată în comitatele Trei Scaune, Ciuc și Odorhei. În fruntea lor se afla un comite (conte al secuilor, de obicei aceeași persoană cu voievodul Ardealului). Împreună, secuii formau o asociație numită „universitatea (obștea) secuiască”; aceasta administra pământurile pe care fuseseră colonizați de regii unguri.

Este sigur că secuii au fost colonizați într-o regiune locuită odinioară de săteni români. Românii rămași în această regiune au pierdut limba lor și s-au ungarizat. Dovada că în secuime au existat la origine sate românești peste care au venit secuii o găsim în denumirile de localități, care chiar și în regiunile locuite numai de secui sunt în cea mai mare parte de origină românească.

De asemenea, dovezi grăitoare se pot desprinde din portul secuilor, iar din felul lor de a clădi casele se vede lămurit că au suportat o însemnată și veche înrâurire românească.

Organizarea politică a secuilor este probabil o influență românească. Împărțirea unei regiuni în scaune de judecată nu mai exista în alte părți din Ungaria, deci secuii n-au putut-o aduce de pe undeva la așezarea lor în secuime, ci au împrumutat-o de la populația băștinașă. Românii din Ardeal, ca și cei din Principatele Române de mai târziu, cunoșteau deopotrivă acest fel de organizare. Ei erau împărțiți în grupe de sate sub un jude, de unde și denumirea de județe, date subîmpărțirilor din regiunile românești.

Așadar, secuii au luat organizarea scaunelor de judecată de la români. Secuii au trecut și dincolo de Carpați, formând în Moldova populația numită Ciangăi.

Sașii

O altă colonizare făcută de regii unguri în Ardeal este aceea a sașilor. Ei sunt de origine germană și au fost așezați mai ales în orașe, dar și în multe sate din jurul orașelor. Numele lor derivă de la Sachsen, adică saxoni, pentru că cei din urmă coloniști sași aduși de regii unguri au venit din Saxonia. Primii, însă, au venit din părțile Rinului și din Flandra (regiune care se întindea în Belgia și în Nordul Franței de azi) și de aceea în cele mai vechi documente ei nu sunt numiți sași, ci flandri. Lucrul acesta se vede de altfel și din asemănarea dialectului vorbit de țăranii sași cu cel vorbit de germanii din părțile Rinului.

Regele Ungariei Andrei II dădea în anul 1224 un mare privilegiu pentru drepturile sașilor în Ardeal pe moșiile care erau ale domeniului coroanei, dar cele mai vechi așezări ale lor în această provincie sunt încă de la sfârșitul veacului XII.

Sașii s-au așezat mai ales la Brașov și împrejurimi, numind acest oraș Kronstadt (orașul coroanei), la Sibiu (Hermanstadt), Sighișoara, Orăștie, Mediaș și Bistrița. La început li se dăduseră șapte cetăți, astfel că ei au numit Ardealul ca fiind Țara celor șapte cetăți, Siebenbürgen.

Sașii aveau în orașele lor și în ținuturile cu sate din jurul acestor orașe privilegii importante. Orașele lor puteau fi întărite și ei aveau singuri paza cetăților. Orașele erau conduse de un burgermeister (pârcălab) și de un richter (jude), ajutat de un consiliu de doisprezece fruntași.

Rolul sașilor în Transilvania a fost foarte însemnat. Ei se ocupau mai ales cu negoțul, făcând un comerț intens cu Orientul, ducând mărfurile prin trecătorile Carpaților. Astfel s-au deschis drumurile de negoț prin Țara Românească și prin Moldova, care au adus multă bogăție și înflorire în aceste două zone.