Eu am dedicat televiziunii TOT (…), mărturisește vedeta
Distinsă, inteligentă, elegantă, perfecționistă și profesionistă, este descrierea pe scurt a uneia dintre cele mai îndrăgite prezentatoare TV din România. Iuliana Tudor s-a născut la Băicoi, Prahova, și a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Ploiești, iar mai apoi ale Facultății de Drept a Universității din București. A fost pasionată de folclor încă din timpul liceului. Cântul popular a fost cel care i-a deschis calea televiziunii și-a așezat-o pe Iuliana Tudor pe traseul profesional potrivit.
A debutat în anul 1999. Și-a construit cariera prin trudă, sacrificii și nenumărate ore de muncă, din dorința de a-și depăși limitele, de a face față permanent noilor provocări din domeniul televiziunii și din dorința de a fi un profesionist desăvârșit.
Este iubită în țară, dar și peste hotare, iar proiectele în care a fost implicată de-a lungul anilor stau mărturie prin succesul atins. Teledonurile TVR, Festivalurile Cerbul de Aur, Mamaia – Folclor, Maria Tănase, Gala TVR 50, România din suflete, Premiile TVR Internaţional sau Gala Crucea Roşie sunt doar o parte dintre proiectele moderate de Iuliana Tudor. Fără îndoială că show-uri complexe precum O dată-n viață și Vedeta Populară sunt cele care i-au adus notorietatea și succesul incontestabil.
Într-un interviu sincer și curat, emblema Televiziuni Naționale Române răspunde întrebărilor noastre.
Cum a intrat folclorul în inima dumneavoastră?
Iuliana Tudor: Povestea a început din copilărie, pentru că în familia mea se asculta folclor. Am trăit la bunici o bună parte din anii de dinainte de școală, iar acolo aceasta era singura muzică ce se asculta pe Radio Antena Satelor. Așa am avut contact cu lumea Mariei Tănase, Mariei Lătărețu, Ilenei Sărăroiu sau a lui Ion Luican. Era firesc să fie parte din mine pentru că am crescut cu asta. Mai târziu, adolescentă fiind, nu m-a mai interesat zona, dar, la școală, obligată de profesoara mea de muzică din liceu, a trebuit să urc pe scenă să cânt ca solistă a corului Liceului Pedagogic din Ploiești. A trebuit să îmbrac o ie și să cânt folclor. În sală se afla și cea care avea să-mi devină profesoară de canto și așa a început totul, am început să descopăr această lume, să citesc, să ascult mult mai multă muzică și mi-a plăcut. Mai târziu, am participat la festivaluri de folclor, am cântat piese din Prahova culese de mine, iar în anul 4 de facultate, participând la un concurs organizat de Televiziunea Română, m-au văzut și m-au chemat la un casting pentru postul de prezentator și așa a început totul.
Probabil așa a fost predestinat pentru mine.
Mai există tentația să cântați?
Iuliana Tudor: În momentul acesta nu, pentru că am ales să fiu de cealaltă parte a microfonului. Nu cred că poți avea o dublă calitate – și cea de artist și cea de jurnalist. Din punctul meu de vedere nu le poți face pe amândouă bine, din cauza timpului, energiei, concentrării. Eu am dedicat televiziunii TOT în momentul în care am decis să fac această meserie. Cred că doar așa se poate face performanță. Poți face ambele meserii, dar la un nivel la care nu se face performanță.
Există un trend în care artiștii sunt și prezentatori.
Iuliana Tudor: Asta pentru că televiziunile investesc foarte greu în oameni noi! Necesită timp, energie și bani. A fi prezentator nu este deloc ușor! Îți trebuie foarte multe date pentru asta și ai nevoie de un timp de câțiva ani, astfel încât să poți să te simți în largul tăul la microfon și în orice fel de platou. E mai ușor să iei un om de scenă gata format, doar că meseria de prezentator înseamnă mult mai mult decât ce se face acum.
Sunteți imaginea postului Național de Televiziune. Cât de mult ,,obligă” acest statut?
Iuliana Tudor: Pe mine personal nu mă obligă, dar faptul că lucrez pe bani publici este o obligație care cred că trebuie să fie în mentalul oricărui lucrător pe bani publici. Nu poți face orice, oricum, oricând, atât timp cât ești angajat și plătit din taxele românilor. Are legătura cu educația primită de acasă, e o formă de respect față de cei pentru care lucrezi. La postul public, atunci când construiesc un program, în primul rând mă gândesc la oamenii care plătesc un serviciu public și așteaptă o anumită conduită, un anume conținut, un anumit discurs și nu mă refer doar în cadrul emisiunii, ci și în afara orelor de lucru. Eu nu pot fi oricum. A fost o întâlnire la care am fost așezată la locul potrivit. Sunt omul potrivit la locul potrivit și încerc pe cât posibil să nu îi dezamăgesc pe oamenii care mă urmăresc de atâția ani.
Care sunt producțiile care v-au adus cele mai mari satisfacții?
Iuliana Tudor: Indiscutabil O dată-n viață a reprezentat trecerea mea de la emisiuni folclorice, pur culturale, la divertisment. A fost un pariu mare pentru o tânără care se afla la început de drum, căci aveam doar câțiva ani de televiziune atunci. O dată în viață este cel mai longeviv show din istoria televiziunii și cred că și din piață. Pentru mine e o mândrie, este proiectul meu de suflet, este ca un copil pe care l-am crescut până la 10 ani. A fost locul în care am întâlnit oameni cu povești de viață fantastice, locul în care am cunoscut tot ce înseamnă personalitate publică din România, oameni care au ceva de spus și sunt fericită că i-am cunoscut îndeaproape, având în vedere că pentru o emisiune lucram 3 zile, cu repetiții, filmări și transmisia în direct. E un timp în care stai aproape de oamenii publici și pot să spun că a fost o bucurie, un prilej, un privilegiu, de a fi aproape de personalități ca Florin Piersic, Margareta Pîslaru, Draga Olteanu Matei și foarte multe altele, de sportivi, oameni de afaceri sau din zona artei.
Vedeta populară a fost, de asemenea, un pariu. Venea după proiectul O dată-n viață, care a fost un succes notabil. Pot să spun că primeam scrisori în care mi se povestea că dincolo de granița cu Ucraina oamenii se organizau și plăteau câte 7-8 autocare și veneau în țară, la prieteni, doar ca să urmărească emisiunea O dată-n viață. Când te gândești că atâția oameni își fac programul după tine, conștientizezi ca asta înseamnă reușita unui program!
Vedeta populară, venind după un astfel de succes, pentru noi era un mare semn de întrebare, dacă vom avea priză la public și cu acest proiect! De regulă, după mari proiecte în piață, respectivul realizator nu mai are reușite la fel de mari! Din fericire, am avut succes și cu această emisiune, pentru că a venit pe un trend media de talent show, pe rețete din afară. Așa e construit și Vedeta populară, un proiect creat de casa de producție Zuchero – cei care au propus Televiziunii Române această idee, iar eu, alături de doamna Elise Stan și echipă, l-am pus în scenă, având suportul lor pe partea de post-producție, venind cu un know how semnificativ, pe care noi nu-l dețineam. A însemnat foarte mult să arătăm ca un talent show internațional. Vocea României și X Factor sunt repere clare pentru public, iar Vedeta populară a venit și a inovat pe zona folclorului, fiind primul talent show de acest fel din epoca modernă. S-a spus că este Floarea din grădină în variantă modernă și mă bucur că păstrăm această tradiție la TVR. Proiectul a reușit și pentru că juriul este foarte puternic și a inclus de la prima ediție un public important din zona urbană. A fost și acesta un pariu să ajungem la oamenii acestui timp, oamenii din zona de preocupare urbană, pentru care un program de muzică populară nu era interesant. Iată că Vedeta populară i-a ținut în fața micului ecran și pentru mine nu poate fi decât o mare bucurie.
Ce înseamnă să faci performanță în televiziune? Ce sacrificii stau în spatele succesului?
Iuliana Tudor: Performanță înseamnă să ții cât mai mulți oameni în fața ecranului și oamenii, indiscutabil, să-și facă programul după tine. Dacă reușești asta, e clar că nici un alt premiu nu poate doborî acest lucru. Oamenii îmi aduc mie performanță și dragoste necondiționată. O dragoste anonimă, de care mi-e foarte drag să vorbesc de fiecare dată și pentru care le sunt recunoscătoare. E un public constant, care m-a urmărit încă de la debut, din 1999. Am câștigat multe generații, în timp. În 23 de ani, sunt generații care ne descoperă prima oară și la ei mă raportez când intru în platou, pentru că sunt oameni pe care trebuie să-i cuceresc și trebuie să-i țin acolo cu mine. E nevoie de o rezistență fizică, de o sănătate puternică, de un mental bine organizat, e nevoie de disciplină personală, de o vigilență absolută, e nevoie ca în direct să poți să fii atent în 5 sau 6 direcții simultan, ai cască, decupajul regizoral la care trebuie să fii atent, oameni din spatele camerelor la care trebuie să fiu atentă. Eu știu chiar dacă privesc într-o anumită direcție, ce se întâmplă și în stânga și în dreapta mea, pentru că așa am fost educată. Sunt foarte multe datele care se cer unei gazde de programe complexe. Desigur că aceste date se câștigă și cu experiența, dar dacă nu există baza, nu poți face orice. De aceea, cred că sunt omul potrivit la locul potrivit! Am avut toate aceste date, mi-a și plăcut, am fost în permanentă concurență cu mine, mi-am dorit să-mi depășesc propriile limite. Recordul meu personal este un live de 8 ore, în 2004, la rebrenduirea Televiziunii Române. În cadrul acelui program am fost și actriță și cântăreață, și prezentatoare și regizor de platou, fără să vreau neapărat. A fost greu, dar am dus treaba la bun sfârșit. M-am închinat la final și am spus: ,,Doamne, dacă am făcut asta, pot să fac orice”.
Cum reușiți să păstrați un echilibru între carieră, familie și timpul pentru dumneavoastră?
Iuliana Tudor: Nu cred că există rețete, fiecare își conduce viața după cum consideră. Până a venit Tudor pe lume, nu exista altă prioritate pentru mine decât televiziunea! Nici măcar soțul meu sau familia mea… Am oferit totul televiziunii, m-am dăruit cu totul, am dormit în televiziune. Mi-aduc aminte că pentru Cerbul de Aur am stat acolo cu doamna Elise. Sunt sacrificii pe care le faci din pură pasiune, nu m-a obligat nimeni să fac asta, dar am știut că doar așa pot fi foarte bună în ceea ce fac. Cunosc meseriile tuturor celor cu care lucrez, altfel nu aș ști ce să le cer. Nu sunt genul de prezentator-realizator să-și vadă doar de pătrățica lui. Nici nu se poate altfel, dacă vrei să faci performanță. După ce a venit Tudor, lucrurile s-au schimbat, m-am dus cu timpul jumătate către copilul meu, jumătate către televiziune. Acum sunt în acest echilibru aproape perfect, în care îmi acord timp până și mie și cred că e o nevoie necesară.
Ce tip de activități vă încarcă când aveți timp liber?
Iuliana Tudor: Îmi place foarte mult să mă plimb. Fac lucrul acesta foarte des când am timp. Mă plimb în parc sau pur și simplu pe stradă… renunț la mașină. Când sunt obosită îmi place să mă uit la un film sau să ascult muzică, dar 80% din timp îmi place să-l petrec cu Tudor. Sunt foarte implicată în educația lui. Cred că e și o consecință a faptului că am terminat liceul pedagogic. Mă interesează evoluția lui. Mă uit cum se modifică în fiecare zi mentalul, fizicul lui, asist ca la un miracol la aceasta transformare. E un miracol să poți să asiști la creșterea unui copil. Asta înseamnă să fii părinte și recomand puțin mai multă implicare în viețile copiilor noștri.
Faceți sport?
Iuliana Tudor: În meseria mea și grija pentru trup a devenit esențială. Să poți rezista acestei meserii e nevoie de o sănătate de fier. E o formă de disciplină să dorm măcar 8 ore noaptea, apoi hrana. Sunt foarte atentă la ceea ce mănânc, în privința mișcării fac de două ori pe săptămână pilates, iar dimineața când mă trezesc obligatoriu măcar 15 minute de gimnastică. Pentru Tudor, fiind băiat, am ales să facă sport într-o formă organizată. La băieți e diferit, e nevoie de dinamică, sportul disciplinează, educă și trup și minte. El face scrimă la un club unde cei doi antrenori aproape că sunt o completare a părinților – fac mult mai mult decât ora respectivă, îi șlefuiesc ca oameni. Copilul meu nu a avut telefon până acum la 12 ani. M-am încăpățânat să nu-i dau telefon până acum și recomand sportul ca un scut împotriva agresiunii din zona tehnologică.
Cum vor arăta sărbătorile de Paște pentru Iuliana Tudor?
Iuliana Tudor: Ca în fiecare an, acasă la părinții mei. Este un principiu de la care nu abdic. Nu am avut niciodată contracte, evenimente sau emisiuni de sărbători. Este o regulă pe care o păstrăm în familie. Mergem la familie și ne bucurăm de sărbătoarea Învierii Domnului.
Vă considerați o femeie fericită?
Iuliana Tudor: E dificil să răspund… fericirea e un concept care nu are o constanță. În viețile noastre sunt secvențe de fericire care rămân amintirile cele mai prețioase. Oamenii, în general, își doresc o stare de fericire constantă, dar viață nu este așa. Asta explic și copilului meu, să nu aibă acest tip de așteptare, pentru că va fi dezamăgit, iar viața înseamnă o bucurie. Dumnezeu îți dă exact pe măsura ce știe că poți să duci.
Am învățat, mai ales în pandemie, să mă bucur de fiecare zi, de faptul că respir, că privesc, că am două mâini, două picioare, lucruri esențiale. Că pot să văd încă un răsărit, că mă pot bucura de oamenii dragi pe care îi am, încă, în viața mea, lucruri simple care sunt gratis și ne aduc fericire și împlinire în fiecare zi. Nu cred în stări de beatitudine și fericire deplină în viețile noastre. Și durerea, și suferința, și provocările sunt necesare pentru a prețui mai mult ceea ce ai.
A fi un ,,om frumos” înseamnă…
Iuliana Tudor: Un om frumos este un om bun, cu inima bună. Frumusețea vine de acolo din suflet, din alegerile pe care le facem zi de zi cu sufletul. Curajul îți dă, de asemenea, frumusețe. Un om care iartă, care e în echilibru, un om care acceptă și durerea și suferința ca pe niște daruri ale vieții, fără furie, fără înverșunare, fără ură, fără patimă, este un om frumos. Un om frumos este cel care crede în el, în tot ce e în jur, în viață, în lume, și, mai presus de toate, în Dumnezeu.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
