Vă prezentăm în acest număr al revistei Coolt Neamț, la Implicare Socială, un om care inspiră, care transmite emoții, lucrează cu suflete și schimbă destine. Sînziana Burcea este psiholog clinician principal, psihoterapeut adlerian, supervizor și formator în psihologie clinică. De peste 20 de ani și-a canalizat atenția și stăruința în domeniul psihologiei copilului și familiei, având o experiență gnostică în terapiile pentru copiii diagnosticați cu autism. Sînziana este și primul psiholog din România care a parcurs stagiul de specialitate în Centrul Mifne din Israel, o experiență de ani și trudă, și este fondatorul Mifne România.
Să vă mai spunem că este o minune de om, că-și urmează vocația cu zâmbetul pe buze, cu dedicare, pasiune și dragoste pentru cei cu care lucrează?
Vă invităm să descoperiți, alături de noi, un om, o poveste, un mod de a fi, pentru că Sînziana Burcea este, fără doar și poate, o inspirație!
1. Ești un psihoterapeut cu experiență, cu precădere în psihologia copilului. De unde atracția pentru copii?
Sînziana Burcea: Cum ai putea să te cunoști decât celebrând nașterea ta pe acest pământ? Am onorat întotdeauna viața și m-am lăsat purtată de valurile ei, consimțind cu smerenie tot ce aveam să primesc. Cu rădăcini bucovinene, nici bine nu mă instalasem în orașul de sub Pietricica și deja lucram ca profesor logoped, căutând moduri inovatoare și la îndemână de a mă conecta cu copiii. Mi-am creat din te miri ce jocuri logopedice prin care mă conectam cu copiii și așa am aflat despre carisma mea și măsura în care contez pentru ei. După doi ani de activitate logopedică, am început să intru în contact cu copiii cu dizabilități. Aici drumul vieții devine profund emoțional, deoarece nu îmi era străină dizabilitatea, trăind într-o familie în care fusesem înconjurată de trei persoane afectate de dizabilități senzoriale, pe care le iubeam cu toată ființa mea.
2. Ce ți se pare cu adevărat fascinant în lucrul cu cei mici?
Sînziana Burcea: Copiii sunt vlăstarele cele mai de preț ale părinților, care nu pot crește armonios fără dragoste și grijă constantă. M-au fascinat mereu gingășia, spontaneitatea și forța lor, dincolo de fragilitatea firească a vârstei. Dispun de o curiozitate ce le ghidează pașii către lucruri interesante, dar vor rămâne mereu aproape de dragostea ce le întărește rădăcinile și le deschide larg aripile să zboare. În munca mea cu cei mici le onorez resursele înnăscute, le respect micimea, le hrănesc nevoia de cunoaștere și le ofer clipe de fericire. Consider că secretul lucrului cu copiii este să le insufli egalitatea. Atunci când simt că pot contribui în mod egal pentru lume nu se grăbesc să crească, ci cresc în ritmul lor, simțindu-se valoroși la orice vârstă. Copiii îmi oglindesc copilăria. Este o continuă creștere și (re)descoperire. Mă simt bogată sufletește când sunt înconjurată de copii care mă pot privi cu demnitate în ochi.
3. Cum ai descoperit metoda MIFNE și ce este ea?
Sînziana Burcea: Mifne este un vis pentru țara mea. S-a născut acum 17 ani odată cu primul pas făcut pentru specializarea mea în autism, în Centrul Mifne din Israel. Profesional, este rațiunea pentru care mă trezesc energică în fiecare dimineață, pasionată și îndrăgostită de munca mea, cu recunoștință pentru șansa de a lăsa ceva valoros în urmă. Providențial am fost călăuzită să cunosc autismul și să întâlnesc primul copil din România care a fost tratat în centrul din Israel alături de familia lui, procesul terapeutic fiind bazat pe teoria atașamentului. În anul 2005 abordam stângaci copilul cu autism, când am auzit de metoda Mifne. Curiozitatea mea era fără margini, deoarece metoda aplica această teorie la copiii cu autism, iar eu experimentasem multe situații în care acești copii arătau constant o lipsă de interes față de interacțiunea umană și o mare dificultate de angajament emoțional. Evitarea lor mă îndurera. Reușeam cu ușurință să mă conectez emoțional cu copiii tipici și cu alte dizabilități, schimbul emoțional reciproc lipsind în cazul copiilor cu autism. În toamna anului 2005 luam contact cu echipa Mifne într-un seminar la Predeal, care emoționase o sală întreagă. Atunci s-a născut dorința mea arzătoare de a cunoaște mai multe despre această teorie și complexitatea metodei care trata autismul incluzând timp de 21 de zile toți membrii familiei în procesul terapeutic al copilului.
4. De ce este important să fie identificate cât mai precoce semnele de autism?
Sînziana Burcea: Este teribil de greu să trăiești cu autismul. Am parcurs neîntrerupt aproape două decenii alături de copiii și familiile care trăiesc drama autismului. Apăsător este sentimentul că nimic nu este îndeajuns. Diagnosticul se pune prea târziu. Există o fereastră de oportunitate în autism despre care foarte putini părinți știu, în intervalul de vârstă 0-2 ani, când plasticitatea creierului este la apogeu, perioadă în care se pun bazele atașamentului, ale interacțiunii și comunicării. La vârsta de doi ani dezvoltarea structurilor biologice ale creierului este completă. În jurul acestei vârste se încheie nașterea psihologică a bebelușului, când devine un EU, o entitate distinctă de celălalt. Israelul este lider mondial în diagnosticul precoce al autismului și centrul Mifne a scos la lumină prima scală de diagnostic precoce din lume, ESPASSI, ce evidențiază faptul că semnele subtile ale autismului pot fi identificate încă din primul an de viață. Destinată evaluării bebelușilor cu vârste cuprinse între 5-15 luni, scala semnalează părinților riscul, oferind timp prețios pentru a interveni. 88,3% dintre copiii mici, tratați cu metoda Mifne sub vârsta de doi ani, sunt integrați în comunitate, îndeplinind criteriile de dezvoltare la fel ca toți copii de vârsta lor. Timpul este esențial în autism!
5. Poate fi autismul tratat dacă este identificat în primele luni de viață?
Sînziana Burcea: Dificultatea autistă rezidă în faptul că bebelușul aflat la risc dezvoltă o tulburare de atașament ce nu îi permite să își formeze simțul sinelui, aspect care face dificilă relaționarea. Autismul la această vârstă poate fi tratat în condiții speciale. Identificarea semnelor timpurii ale autismului nu este un lucru tocmai ușor și la îndemâna. Este nevoie de formare specifică în scala ESPASSI. Evaluarea complexă poate fi efectuată de specialiști pregătiți în incubatorul de cercetare Mifne din Israel, acolo unde studiul bebelușilor aflați la risc ține cont de complexitatea factorilor bio-psiho-socio-emoţionali ai familiilor de care aparțin. Riscul de autism este evaluat de o echipă experimentată, fiecare membru al echipei având un rol foarte important în culegerea, analiza şi interpretarea datelor. Am avut șansa să particip la evaluări ale unor bebeluși cu vârste cuprinse între 5-8 luni şi am rămas fără glas. Greu îți poți imagina la ce nivel se aplică observația clinică și câtă pregătire este necesară pentru a putea surprinde și decela care sunt semnele subtile autiste la această vârstă.
Confirmarea riscului nu etichetează bebelușul cu diagnosticul de autism. Este necesar ca părinții să știe că la această vârstă decizia intervenției se ia cu precauție. Uneori poate fi suficient ca părintele să abordeze altfel bebelușul și să modifice mediul de creștere. Intervenția este extrem de delicată, din pricina vârstei fragede. Orice acțiune din exterior poate fi resimțită de bebeluș ca fiind invazivă. Vestea bună este că, identificat în primul an de viață și cu intervenție terapeutică cel târziu în cel de-al doilea an de viață, severitatea autismului se reduce considerabil, existând chiar șanse să poată fi stopat din evoluție. România este la început de drum. Nimic din ceea ce descriu nu este ușor de pus în practică sau garantat, dar există speranța. Diagnosticul precoce salvează destine.
6. Ce anume te-a inspirat în momentul în care ai decis deschiderea unui Centru MIFNE în Romania, la Piatra-Neamț?
Sînziana Burcea: Nicio îndrăzneală nu este prea mare atunci când simți că îți îndeplinești menirea. Am avut nevoie de mult curaj să pornesc pe acest drum. Multe țări au văzut oportunitatea și au aplicat pentru aducerea metodei pe teritoriul lor, însă, în prezent, doar Elveția aplică principiile Mifne. Se pare că suntem a doua țară din lume care câștigă încrederea Israelului.
Întâlnirea mea cu dr. Hanna Alonim, omul care a creat unicitatea metodei Mifne, a fost punctul de cotitură al vieții mele. Este un munte de credință, creativitate, determinare, statornicie și empatie. Împletește foarte bine știința cu umanitatea. Fremătam la gândul că metoda Mifne ar putea exista și pe teritoriul României. Mă culcam și mă trezeam cu năzuința că pot aduce speranța în autism mai aproape de părinții greu încercați. Mi-am propus să mă antrenez zi de zi pentru a deveni demnă de o asemenea îndrăzneală și timp de 12 ani am hrănit nesătulul vis. Drumul Mifne m-a învățat că nimic ieșit din comun nu se poate obține cu ușurință și că este nevoie de o credință nestăvilită pentru a reuși.
7. Vorbește-ne despre echipa de specialiști MIFNE România. Această metodă de terapie, necesită o amplă pregătire? Cum a fost selectată această echipă?
Sînziana Burcea: Înțelegând că aducerea metodei Mifne în România presupune resurse financiare consistente și mai ales capital uman de nădejde, la întoarcerea acasă prioritar a fost să mă securizez emoțional în familia mea. Am înaintat cu pași de broscuță țestoasă, știind că drumul până la destinație este unul lung și presărat cu necunoscut. Soțul meu a fost primul cu care am făcut un legământ. Ulterior, construcția echipei viitorilor specialiști Mifne a durat cam 10 ani. Așa am devenit peste noapte antreprenor, fără vreun plan de business de succes, eu fiind un om idealist din fire. Orice câștig era reinvestit în crearea mediului, creșterea și fidelizarea echipei. Căutam oameni hărăziți care să se alăture crezului meu. Din rândurile entuziaștilor absolvenți de facultate s-au selectat viitorii psihologi clinicieni și psihoterapeuți cu care am pornit la drum, idealiști și ei din fire. Au trecut cu îndârjire prin toate stadiile de formare pentru a deveni terapeuți compleți. Aș putea spune că au mâncat autism pe pâine. A fost un imens stres pozitiv devenirea lor. Imaginați-vă că toate camerele de terapie unde au lucrat, fie că erau la domiciliul copilului sau la centrul de terapie, erau prevăzute cu geamuri oglindă. Viața lor profesională s-a desfășurat mereu sub privirile părinților care învățau de la ei. Anual au avut posibilitatea să participe la conferințe pe tema autismului, la cursuri de dezvoltare personală și tabere de vară în care să se cunoască mai bine între ei. Am creat o bibliotecă la locul de muncă unde au avut acces la studiu individual în domeniul autismului.
Sunt terapeuți de carieră, cu o experiență de peste 12 ani. Procesul de selecție a fost unul natural, factorul determinant fiind motivația lor intrinsecă de a atinge culmile autismului.
8. În ce stadiu se află acum Centrul MIFNE România?
Sînziana Burcea: După 12 ani de construcție individuală, în anul 2019 a luat naștere echipa de business. Un om voluntar, extrem de empatic, cu viziune și o energie aparte, s-a alăturat în mod curajos crezului Mifne. Cu Georgiana Brașoveanu am construit o strategie la debutul proiectului. Era ultimul pas crucial înainte de semnarea contractului româno-israelian. De atunci au trecut 4 ani, timp în care a luat ființă Asociația Punct de Cotitură în Autism Timpuriu. Primii patru seniori terapeuți Mifne au parcurs stagiile de formare în Israel. Centrul din Piatra-Neamț este în al doilea an de funcționare, aplicând metoda Mifne, pentru categoria de vârstă 0-2 ani, preluând toate solicitările de evaluare și intervenție sub supervizarea specialiștilor din Israel. Capacitatea centrului este de maxim 10-11 familii pe an. Suntem la jumătatea drumului acreditării, bucuroși și recunoscători tuturor celor care au pus umărul pentru ca visul să devină realitate.
9. La ce anume ar trebui sa fie atenți părinții în primii ani de viață ai bebelușilor?
Sînziana Burcea: Când se naște un copil se naște și o mamă. Pentru un bebeluș mama este sursa vieții și deconectarea bruscă de la această sursă poate perturba sentimentul de încredere ce se formează în procesul de atașare. Cel mai important lucru pe care ar trebui să îl știe părinții la început de drum este despre atașament și plasticitatea creierului în primii doi ani de viață. Perioada 0-2 ani este crucială pentru formarea sinelui, pregătind nașterea psihologică a bebelușului, când se va manifesta ca un EU în raport cu celălalt. Acest interval de timp este destinat creării unei legături strânse între bebeluș și mamă, caracterizată de emoții puternice precum iubirea și încrederea reciproce. Contactul fizic și privirea ochi în ochi sunt foarte importante. Pentru bebelușii care dezvoltă risc de autism procesul de atașare este anevoios. Aceștia pot respinge contactul fizic sau pot evita privirea mamei, nu reacționează la vocea sau prezența părinților, au dificultăți în alimentație, prezintă întârzieri motorii, manifestând agitație sau pasivitate față de mediul înconjurător. Aceste îngrijorări ar trebui discutate cât mai curând cu un specialist care poate confirma sau infirma un posibil risc de a dezvolta autism.
10. Ce reprezintă pentru tine faptul că ești primul psiholog român care a parcurs stagiul de pregătire în centrul MIFNE Israel?
Sînziana Burcea: Mi-a fost dat să ajung acolo. Nu am visat să pătrund în acel spațiu pe care eu îl consider mesianic. Eram înconjurată de un angrenaj uman, funcționând la unison, cu precizia unui ceas elvețian, pentru un singur copil şi o singură familie, timp de 21 de zile, perioadă în care atașamentul debuta și sinele copilului prindea contur. Atunci interiorul ființei mele s-a zdruncinat, revelând bagaje emoționale ce mă trăgeau la pământ. Am făcut pentru prima dată cunoștință cu mine, cu ceea ce aveam de schimbat și vindecat, cu drumul ce îl aveam de parcurs. Cale de întoarcere nu exista. Odată cu această călătorie inițiatică s-a născut în mine simțul datoriei pentru părinții din țara mea, care m-au învățat de-a lungul anilor despre iubirea necondiționată față de copiii lor și suferința ce o îndură în încercarea de a străpunge zidul ce îi desparte. Este sfâșietor să fii martorul acestei neputințe.
11. Te consideri un om împlinit?
Sînziana Burcea: Agățată de vis, m-am întrebat uneori dacă acest drum, trudit din greu, ar fi putut avea și cărări mai facile. Cu sacrificiul de sine dus la extrem, nu căutam să simt împlinire. Acest vis nu s-a născut din suferință ci mai degrabă dintr-o imensă empatie. A dat direcție și sens vieții mele, hrănind suflete. A fost totodată lecția despre îndatorirea ce o avem față de ființa umană în devenire și față de oamenii aflați în suferință. Este înălțător să fii martorul conectării copilului cu mama lui, atunci când zidul fricii se destramă. Atâta timp cât sunt în slujba oamenilor și servesc Celui care m-a trimis pe acest drum, mă simt împlinită.
12. Dacă ai avea capacitatea să schimbi ceva în lumea copiilor cu autism, ce anume ai schimba?
Sînziana Burcea: Lumea copiilor cu autism este o lume iluzorie, frumoasă, perfectă, protectoare. Dacă nu ar fi necesar să se adapteze în lumea noastră, nu aș schimba nimic. În lumea lor atât de pură și lipsită de judecați de valoare, fiecare dintre noi ne refugiem, în vremuri de restriște, simțind să ne protejăm emoțiile ,i să ne odihnim mintea.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
