Am ajuns cu serialul nostru la decorarea textilelor destinate înfrumuseţării interiorului caselor ţărăneşti de odinioară. Ghid ne este în continuare etnologul Elena Florescu, întemeietoarea Muzeul de Etnografie din cadrul Complexul Naţional Muzeal Neamţ.
Cum ţăranca de odinioară considera că interiorul casei ei are nevoie de textile împodobite cu măsură şi discreţie, potrivite cu ansamblul modest al spaţiului de locuit, în cazul textilelor de interior a fost dezvoltată o decorativitate mai ponderată şi mai uşor de realizat. De aceea, la majoritatea categoriilor de ţesături nu s-au folosit materiale de decor, pentru că acesta se obţinea direct în războiul de ţesut, prin îmbinarea ingenioasă a firelor de diferite grosimi şi culori, prin jocul mişcării iţelor şi al formării bătelii.
Doar în grupa cusăturilor, introduse mult mai târziu în casa ţăranului, s-a întrebuinţat arniciul, pentru a adăuga diverse combinaţii cromatice în albul dominant al pânzei. Până la începutul veacului al XX-lea, uzual în modul de lucru al româncelor era ţesutul în chilim, „prin alesăturile migăloase cu mâna. Acest mod a favorizat realizarea compoziţiilor ornamentale şi cromatice ample, în câmpurile mari ale scoarţelor de lână.“, precizează etnologul Elena Florescu.
Dar, de la începutul secolului al XX-lea, ingeniozitatea tehnică a ţesătoarelor s-a dovedit a fi impresionantă, contribuind progresiv la sporirea caracterului decorativ al pieselor. Astfel, au fost dezvoltate tehnicile neveditului în multe iţe, ale alesului peste fire sau ale alesului cu acul, cu andreaua, cu miţe. La acestea trebuie să adăugăm mulţimea tehnicilor de cusut, răspândite doar în ultimul veac, şi pe textilele de casă. Prin aplicarea broderiei pe fire numărate s-a creat stilul geometrizat al cusăturilor care a constituit una din caracteristicile principale ale acestui domeniu de creaţie populară.
Tehnicile decorative cele mai folosite în zona Neamţ erau înnodarea franjurilor şi ciucurilor sau croşetarea horbotelor dispuse pe marginile ştergarelor, feţelor de masă ori prostirilor.
Pentru final, etnologul Elena Florescu mai are de făcut o menţiune: „Subliniem faptul că ţesăturile de casă tradiţionale, prin calităţile lor estetice, rezultate din tehnologiile de bază şi din măiestria ţesătoarelor, au necesitat un număr redus de adaosuri materiale şi tehnici suplimentare, pentru sporirea calităţilor decorative. Această manieră s-a păstrat parţial şi la textilele contemporane din zona Neamţ, deşi încărcarea decorativă a unor piese moderne reclamă folosirea multor materiale şi tehnici noi.“
În episodul următor vom continua tema decorării textilelor de interior.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
