LECȚIA DE ETNOGRAFIE – Ornamente zoomorfe de pe scoarțele nemțene

Ne refeream în numerele trecute ale publicației la reprezentările florale de pe scoarțele care împodobeau casele din vechime și constatam că, în general, florile au fost motive și compoziții ornamentale preferate în textilele nemțene de casă, din ultimele două veacuri.

Dar nu doar florile le-au inspirat pe țărăncile care meștereau țesăturile de casă. Ornamentele zoomorfe au fost mai rar şi mai recent dezvoltate în plastica populară. Excepţie au făcut întotdeauna păsările, care prin calităţile lor deosebite – siluetă, mişcare, culoare – i-au impresionat atât de mult pe oameni încât le-au ales ca simbol al sufletului. Ele au intrat adeseori în compoziţia mitologică a pomului vieţii, întrebuinţată la decorarea tuturor categoriilor vechi de ţesături de casă. Deşi au forme foarte stilizate, rareori se poate identifica specia de pasăre: porumbelul, pupăza, păunul, cucul…

Coarnele berbecului reprezintă unul dintre cele mai vechi motive din ornamentica textilelor populare româ­neşti. În scoarţele tradiţionale nemţene, acest simbol al puterii a fost ţesut adeseori în compoziţie cu rombul şi pomul.

Reprezentările de mamifere sunt nespecifice ţesă­turilor din Neamţ. Textilele decorate cu cai, câini, cerbi, vulpi au fost introduse în casele ţărăneşti după apariţia albumelor cu modele, de unde au fost copiate. O răspândire mai mare în satele din jurul oraşului Târgu Neamţ – Hlăpeşti, Humuleşti, Grumăzeşti, Răuceşti – a avut-o scoarţa cu „capăi“, introdusă în prima jumătate a secolului al XX-lea. Compoziţia, formată din doi câini mari afrontaţi la o floare, a fost copiată dintr-un album şi adoptată de numeroase ţesătoare din satele amintite. Nefiind însă o creaţie a spiritului local, acest ansamblu ornamental fără valoare a fost demult eliminat din decorul textilelor de casă din aceste sate. De asemenea, s-a renunţat și la folosirea altor compoziții care nu erau inspirate de mamifere.

Reprezentarea calului în ornamentica populară nemţeană este foarte rară, comparativ cu cea din zonele mărginaşe, unde scoarţa narativă a înregistrat o frecvenţă deosebită. Între puţinele ţesături cu cai este scoarţa lungă şi îngustă din Văratec, în care, într-un câmp larg, sunt reprezentaţi doi cai mari, afrontaţi la un registru floral.

Inscripţia AC şi 1921, reprezintă monograma creatoarei.

Documentare realizată de
Valentin ANDREI

(Elena Florescu – „Textile populare de casă din zona Neamț“,
Editura Etnologică, București, 2010)