Tradiții

LECŢIA DE ETNOGRAFIE – Textile din casele ţărăneşti moderne

Dezvoltate în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, textile din casele ţărăneşti moderne îmbină formele vechi cu cele noi, deoarece tradiţia se păstrează puternic în sate. În cea mai mare parte, casele moderne au la bază structura casei cu tindă mediană, prin adăugirea în spate a încăperilor funcţionale: bucătăria şi cămara.

Camerele de la faţadă au căpătat destinaţii ceremonial decorative, de folosinţă ocazională, impunând eforturi sporite pentru realizarea lor. Organizarea interiorului acestor spații se încadra, în general, în coordonatele tradiţionale ale locului.

Abia în casele noi, care au părăsit structura specific populară cuprinsă în forme dreptunghiulare, s-a format o nouă concepţie utilitară şi estetică de organizare a interiorului. Dar marea suprafaţă a spaţiului construit şi numărul ridicat al încăperilor din casele moderne ale ţăranilor nu au însemnat şi creşterea confortului de viaţă, deoarece familiile îşi duc traiul zilnic, în continuare, în spaţiile funcţionale restrânse, unde se conservă perfect tradiţia.

Pentru ultima jumătate de veac se observă în evoluţia textilelor de casă existenţa a două tendinţe: una de continuare a tradiţiei şi, cea de a doua, de depăşire a ei. În prima grupă putem încadra o serie de categorii de textile vechi, care au dobândit forme noi: macaturile şi cuverturile, lucrate în tehnici deosebite (ridicat cu andreaua sau în foarte multe iţe) şi cergile cu alesături.

Categoriile noi sunt mai multe şi se împart, după modul de obţinere, în textile lucrate în casă şi comandate la meşterele din sat ori cumpărate din comerţ. Dintre textilele manuale amintim carpetele (ţesute ori cusute), milieurile (croşetate sau brodate), perdelele şi feţele de masă (cusute în „goblen“ ori „chilim“).

Toate categoriile enumerate deţin o anumită valoare de autenticitate, chiar dacă au mai puţine calităţi estetice. Spre deosebire de acestea, în casa ţăranului bogat au intrat numeroase produse fabricate în ţară sau în străinătate, care au uniformizat interioarele, îndepărtându-se de rânduiala tradiţională: covoare, cuverturi şi carpete pluşate, perdele, feţe de masă, lenjerie de pat.

Cu toate aceste facilităţi, ţărăncile din satele zonei Neamţ, care creșteau în gospodărie un număr mai mare sau mai mic de oi, erau nevoite să folosească lâna obţinută anual şi să continue unele activităţi tradiţionale de realizare a textilelor.

De asemenea, timpul liber din anotimpul rece le-a permis să lucreze diverse piese textile noi pentru împodobirea casei proprii.

Pe parcursul a cinci articole apărute în revista Coolt Neamț am observat cum dezvoltarea şi transformarea modului de viaţă ale ţăranului de pe meleagurile nemţene au avut drept consecinţă dinamizarea creaţiei în ceea ce priveşte textilele de casă.

Bogăţia formelor, tehnologiilor şi stilurilor decorative ale textilelor uzuale şi expuse în interior reflectă capacitatea creatoarelor de a se adapta la diferitele condiţii economice şi sociale, survenite de-a lungul timpului, şi de a-şi schimba concepţiile utilitare şi estetice.

Fragment de cuvertură – Tazlău (Neamţ)
Fragment de macat – Gârcina (Neamţ)

Documentare realizată de Valentin ANDREI