Un nume cu rezonanță printre meșterii populari nemțeni este cel al doamnei Cecilia Hăisan. Profesor pentru învățământul preșcolar la bază, a absolvit cursurile Școlii Populare de Artă din Piatra-Neamț, în anul 1998, la secția Doinei Dașchievici. Aceasta a fost și cea care i-a insuflat încredere și suport în căutarea tehnicilor potrivite pentru realizarea icoanei pe sticlă, lucru pentru care protagonista noastră îi este profund recunoscătoare.
„Abilitatea de a desena cred că vine din familie. Tata desena foarte frumos, iar mama țesea, cosea, împletea, croșeta cu un deosebit simț al culorilor și cu mare drag“, răspunde Cecilia Hăisan la întrebarea de unde a moștenit talentul artistic.
Ieșită de doi ani la pensie din învățământ, artista își dedică timpul liber picturii și nepoțeilor. „Zilnic, în afara sărbătorilor, îmi acord această bucurie. Uneori uit să mă ridic și amorțesc, dar îmi trece repede. În timpul vacanțelor școlare, când dragii noștri nepoței vin la noi, pictez mai puțin căci îmi place să-mi petrec timpul cu ei. Atât Casius, în vârstă de 9 ani, cât și Albertina, de 6 ani, iubesc culorile și au multă îndemânare la lucru“, povestește cu mândrie doamna Cecilia.
Dacă cei mici îi vor urma abilitățile artistice, va decide timpul. În prezent, copiii experimentează cu entuziasm pictura pe carton și lemn, pe piatră sau pe sticlă.
Tehnica picturii pe sticlă trebuie respectată în pași bine definiți. Sticla trebuie bine degresată și se așază pe hârtia cu desenul făcut în oglindă. Fără a mai atinge sticla cu mâna, se copiază desenul cu negru de contur, cu ajutorul unui penson subțire. După uscare, urmează etapa în care se lipește foița de aur la nimburi și schlagmetal auriu la decorațiuni. Apoi sunt trasate liniile albe de lumină. „Amestec culorile de tempera cu emulsie de ou și pictez spațiile delimitate. Urmăresc pe față, întorcând iconița, pentru a potrivi culorile, fără să rămână spații libere. După ce se usucă culorile, le fixez și las icoana la uscat. Ramele sunt din lemn băițuit, date cu ceară și apoi patinate cu o bucată de țesătură moale de lână. Pe spate, mai lipesc un carton pentru protecție și o hârtie cât mărimea icoanei. Se aplică etichetele cu datele necesare. La aceste etape lucrez împreună cu Lazăr, soțul meu“, mai spune meștera.
De peste 20 de ani, Cecilia Hăisan pictează cu pasiune și dedicare icoane, indiferent că sunt reprezentări din scene din Vechiul Testament sau din Noul Testament, momente din viața lui Iisus ori sfinți, însă cele mai multe icoane au fost dedicate diverselor reprezentări ale Maicii Domnului.
„Icoana, în sine, reprezintă o stare de spirit, o stare de bine. Liniștea, recunoștința, credința, conexiunea cu Divinitatea sunt prezente în momentele de lucru. Ele sunt împărtășite apoi cu cei ce privesc icoanele mele. Chipurile care se luminează, exclamațiile copiilor «Uau, ce frumos!», îmi confirmă rostul lucrului meu și mă îndeamnă să continui. Frumusețea vechilor icoane pe sticlă lucrate de țărani îmi servește ca model. Tot ele mă inspiră în creație și mă îndeamnă spre cunoaștere și învățare“, concluzionează artista.
Lucrările semnate de Cecilia Hăisan au fost prezentate în expoziții personale la Galeria de Artă „Gheorghe Vadana“ și Sala „Roselline“ din Piatra- Neamț. De asemenea, icoanele artistei au fost și pe simezele expozițiilor de grup de la Galeriile de Artă „Lascăr Vorel“, Biblioteca „G.T. Kirileanu“ sau în cadrul Salonului de Artă Naivă. Nu lipsesc din palmares nici participările la târgurile expoziționale de la Iași, Piatra-Neamț, Durău, Bacău, Roman și Târgu Mureș. Pentru că icoanele sale sunt apreciate și prețuite, au ajuns și în colecții particulare din Italia, Vatican, Spania, Anglia, Belgia, Portugalia, Grecia, Japonia, Argentina, Columbia și SUA.
Pentru talentul, veridicitatea și pasiunea cu care lucrează, Cecilia Hăisan a fost premiată în anul 2013 cu premiul „Neculai Popa“ pentru creație populară autentică.
„Pentru mine, icoanele țărănești realizate pe sticlă sunt zâmbete ale Lui Dumnezeu. Faptul că eu le pictez nu mi-l pot explica. Știu că nimic nu este întâmplător. Cred că Dumnezeu a vrut să fie așa și eu îi mulțumesc pentru acest mare dar“, concluzionează Cecilia Hăisan.
Autor articol: Oana-Talida COZMA
