Icoana mi s-a părut ca o desăvârșire a dragostei pentru frumos, e ceva care transcende frumosul, pentru Dumnezeu, spune artistul.
Invitatul acestei ediții Coolt Neamț din cadrul articolului ,,Meșteșug tradițional“ este un iscusit pictor-iconar, Cătălin Popovici, un om mai mult decât un pasionat de meșteșugurile tradiționale. Este un artist desăvârșit, pe care vă propunem să-l descoperiți în rândurile următoare.
Născut și crescut cu drag și frică de Dumnezeu, la Târgu Neamț, după finalizarea liceului în orașul natal a fost student al facultății de Sociologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. A realizat însă că alta e chemarea lui și a optat pentru Teologie.Având aptitudini artistice încă din copilărie, părinții și profesorii de desen au fost cei care l-au încurajat să-și îndrepte pașii spre o școală de artă și să continue pe acest drum. A descoperit icoana după 23 de ani, când, admis la Facultatea de Teologie din Iași, secția Patrimoniul Cultural, profil Pictură Bisericească, a învățat propriu-zis cum să le picteze.
Icoana, o desăvârșire a dragostei pentru frumos
„Icoana mi s-a părut ca o desăvârșire a dragostei pentru frumos, e ceva care transcende frumosul pentru Dumnezeu“, spune cu patos, artistul nostru.
Icoana înseamnă o stare specială, o poartă spre Divinitate și lumină, iar Cătălin Popovici ne-a dezvăluit că pentru a picta icoane e nevoie de „o stare de rugăciune. Consider că trebuie o stare anume, deoarece este un meșteșug vechi, cu peste 1.500 de ani în spate. Trebuie să fii conștient că nu pictezi chipul unui om obișnuit, e ceva mai mult. Nu mă chinui să intru în această stare, pentru că eu o am mereu, sunt conștient că pictez chipul unei divinități, a unui sfânt, nu a unui om obișnuit“.
Cătălin Popovici lucrează cu evlavie chipulMaicii Domnului, dar pictează cu drag oricare alt sfânt sau scene religioase și respectă cu sfințenie tainele meșteșugului tradițional. Pictează pe lemn de tei, acesta fiind folosit încă din antichitate pentru icoane, și cu pigment pe bază de gălbenuș de ouă.
„În pictura icoaneisunt mai multe etape și fiecare are rostul ei, atât practic cât și spiritual. Lemnul când e curat reprezintă personificarea ființei umane! Pe lemn se întinde o pânză, peste pânză grundul, care este alb imaculat și simbolizează botezul omului. După acesta, vine desenul care înseamnă chipul lui Dumnezeu în om, după care se lucrează cu culori, și la sfârșit icoana respectivă trebuie să aibă aureolă și scris, care reprezintă chipul și asemănarea cu Dumnezeu“, relatează Cătălin Popovici.
Țesutul și lucrul în lemn, meșteșuguri îndrăgite de artist
Tot din dragostea pentru frumos și cu o cultură tradițională moștenită încă din copilărie, de la bunici, pasionat îndelung de etnografie, Cătălin Popovici și-a dorit să realizeze lucrări care să rămână în tezaurul folcloric. Așa a descoperit lemnul și țesutul în stative. Pasiunea pentru etnologie s-a manifestat încă din timpul studenției la sociologie, când a descoperit primele albume de acest gen, în Biblioteca Centrală Universitară din Iași.
„Cineva mi-a arătat cum se fac modelele crestate în lemn cu un cuțitaș special. Nu sunt foarte complicate, dar sunt bogate ca modalitate de exprimare. Și am început să fac diferite obiecte religioase, cruciulițe, cutiuțe, scăunele, blidare“, povestește meșterul.
În căutarea sa de a se perfecționa continuu, munca i-a fost atestată în cadrul Asociației Meșterilor din Moldova, a cărui președinte este etnograful Marcel Lutic. Cu acte în regulă de meșter popular și atras de vechile țesături, Cătălin Popovici este printre puținii bărbați care țes în război. Din 2018 este înscris ca membru și în Asociația Meșterilor Populari din Ținutul Neamț, condusă de meșterul Costi Lungu, alături de care a participat cu interes la târgurile de meșteri organizate în zonă.
„Prima dată m-a învățat să țes o maică bătrână de la Petru Vodă, care a lucrat mult la viața ei. Spunea că ar umple o cameră întreagă cu țesăturile ei. A văzut că atât eu cât și soția avem înclinații și s-a oferit să ne îndrume. Apoi, chiar la noi, la Grințieș, s-a oferit lumea să ne arate. Am început cu țoale simple, apoi am trecut la trăistuțe“, completează nemțeanul.
Dacă icoana este cea care-i hrănește sufletul și trupul, pentru că reprezintă îndeletnicirea lui de bază, dintre meșteșugurile tradiționale pe care le practică cu drag ar alege în mod special țesutul. Cătălin Popovici spune că ,,războiul de țesut are o bogăție de semnificații, pe scurt totul se leagă de semnul Sfintei Cruci. Urzeala are o cruce, dacă o greșești s-a stricat tot. Ațele trec tot în semnul crucii. Totul este o taină pe care o simți și cu greu o poți explica“.
Un om complex, iubitor de artă și frumos, Cătălin Popovici este pasionat și de fotografie, încă din vremea în care era licean. Și-a urmat această abilitate absolvind în 2019 un curs acreditat în domeniu, sub îndrumarea lui Radu Grozăvescu. De curând, a început și lucrul la primul său proiect fotografic care va aduce în lumina tiparului un album etnografic ce va evidenția frumusețea portului popular moldovenesc, prin fotografia artistică.
Nu în ultimul rând, artistul nostru este îndrăgostit și de muzică, iar chitara îi este un camarad apropiat. Predă cu regularitate cursuri de chitară câtorva copii din zona Grințieș, organizând cu succes programe și spectacole muzicale de folk, muzică ușoară, patriotică și chiar muzică populară.
Din anul 2012 locuiește la Grințieș, Neamț, împreună cu soția și cei trei copii, acolo unde încă din primul an a organizat tabere de creație pentru copii, având ca temă iconografia. Activitățile au devenit, în timp, tradiție locală, iar inițiativa de a transmite tinerei generații dragostea pentru artă este una lăudabilă și de succes în formarea noilor generații de copii.
