Carte de recitire
Am redescoperit zilele acestea, grație unei minunate (re)ediții a lucrării O discuție la Masa Tăcerii. Brâncuși viu publicate la editura Spandugino (colecția Distinguo, București, 2019, 182 pg.) pe aristocratul literar și uman Romulus Rusan (1935-2016). Am crescut sub semnul scriiturii sale. Volumele America ogarului cenușiu, O călătorie spre marea interioară, Roua și bruma ori Cauze provizorii mi-au hrănit sufletul și cultivat limba română. Apoi atitudinea sa de arheolog al rănii de comunism, alături de distinsa sa soție, Ana Blandiana, mi-au „cauzat” oftatul de căutare din care mi s-au născut multe din atitudini și scrieri. Fondator al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetul Marmației, Director al Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului și editor al colecțiilor de documente ori studii istorice al Fundației Academia Civică, exigent autor al Addendei românești la Cartea Neagră a Comunismului (editor Stephane Courtois) și autor a două volume-cheie în înțelegerea comunismului românesc (Cronologia și geografia represiunii și Recensământul populației concentraționare), mi-a schimbat modul de a gândi asupra analizei istorice și de recuperare a memoriei românești în epoca comunistă. Un editor distins și priceput. Un autor atent la nuanțe și sensibil. Moartea lui, acum 4 ani, mi-a lăsat în suflet tristețea de a nu-i fi mulțumit mai mult public pentru un efort pe care-l încadrez la supraomenesc.
Volumul propus lecturii de data aceasta este de fapt o bijuterie de prietenie. Ediția aceasta reunește o ediție din 1976 (Ed. Eminescu, pp.165-214) și două ulterioare (Liternet, 2006 și Fundația Academia Civică, 2016). Meritul acesteia, dincolo de reeditarea ca atare, ține de estetica volumului, de prezentarea luminoasă a unei personalități literare prin intermediul editării sale. Cuvântul înainte al volumului (pp. 9-19) este semnat de Barbu Brezianu, de departe cel mai calificat cercetător și cugetător în domeniul Brâncuși din cultura modernă, nu doar a României și Europei. Nota despre B. Brezianu (p. 19) ne dă seamă de unde alegerea sa de cronicar la cronicile cărții. Pe rând, cuminte și asumat, Romulus Rusan caută să răspundă întrebării „Ce se mai poate spune despre Brâncuși?”. Mai ales că „mitul ucide a doua oară”. Alege parteneri de răspuns oameni cărora le propune un joc de memorie și recuperare: „…am insistat pe lângă cei ce l-au cunoscut să și-l imagineze pe Brâncuși, de preferință, în ipostaza întrevederilor de la început, când impresiile sunt mai crude, și – luându-și riscul de a se contrazice unii pe alții, de a-l arăta contradictoriu pe el însuși ori de a se repeta pe ei înșiși – să ne relateze aceste amintiri” (pp. 21-22). Proiectul este pecetluit, parcă, de aceste cuvinte: „N-am intenționat o performanță documentară, ci o reconstituire vie: o reînviere a acelor mulți Brâncuși, aflați câte unul în fiecare din conlocuitorii noștri, care prin rotire caleidoscopică să ne redea pe unicul Brâncuși, cel înălțător nu numai prin tăria geniului, ci și prin complexitatea slăbiciunilor. Scoțându-l din legendă, să-l redăm frăției noastre omenești. Restul e tăcere.” (pg. 22, Prefață la ediția I, 1976) Încercarea lui Romulus Rusan de „primenire” a lui Brâncuși reușește.
Invită la Masa Vorbirii despre Masa Tăcerii – câtă relevanță avea titlul în 1976 când lumea… tăcea – prietenii Vederii lui Brâncuși: Milița Pătrașcu, Dimitrie Cuclin, Cella Delavrancea, Mac Constantinescu, Grigore Popa, Ion Vlasiu, Ștefan Georgescu-Gorjan, Gheorghe Nicolcioiu, Ion Alexandrescu, Octav Doicescu și V.G. Paleolog (Vasile Gheorghiescu). În Anexe ne sunt prezentate Procesele verbale ale ședințelor Secțiunilor de Știința Limbii, Literatură și Arte din Academia Republicii Populare Române din 21 februarie, 28 februarie și 7 martie 1951 (pp. 177-182). E anul rupturii sufletești între Brâncuși și România, câțiva esteți staliniști frângând podul de piatră din munții Vâlcan ce fundau în sufletul lui Brâncuși veșnicia. Condamnat drept coagulator de anitdemocrat în artă, Brâncuși cere cetățenia franceză – la 1 august 1951. Renunțând la aceea română. Pe care, din nefericire, se pare că nu i-o putem returna.
Cartea lui Romulus Rusan aduce deja cu Poemul lui Enghidu. Moartea a așezat pe autor și prieteni la Masa Tăcerii în Împărăția de dincolo de Poarta Sărutului. Axis Mundi, Crucea-Coloană a Veșnciei. Pentru un început de vacanță, o lectură plină de semnificații!
C.A. Valer
