Anda Maria Acristinei, absolventă a Universității de Arte „Vatra”, din Baia Mare, este unul dintre acești păstrători de tradiție care și-a dedicat activitatea dansului popular. Cu o pregătire solidă în artele spectacolului și ale coregrafiei, ea a reușit să ducă mai departe frumusețea și autenticitatea obiceiurilor românești, transpunându-le în spectacole care cuceresc inimi și inspiră generații.
Anda este fondatoarea Ansamblului folcloric „Comorile Neamțului”, dar și expert în cadrul Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”, unde dăscălește copiii în tainele dansului popular.
Cum s-a născut dragostea pentru dansul popular în sufletul tău?
Anda Maria Acristinei: Dragostea pentru dansurile populare a început la vârsta de 13 ani, când împreună cu câteva colege de clasă am mers la ansamblul de la Casa de Cultură, „Floricică de la munte“, să ne înscriem la dans popular. A fost o joacă la început, dar ulterior, mama, care a fost o pasionată de dans popular, mi-a dat de înțeles că este singurul loc unde am voie să merg când vreau și cât vreau, astfel încât să-i urmez visul. De mică mă jucam prin casă de-a profesoara și mai târziu am înțeles ce planuri frumoase a avut Dumnezeu cu mine.
De unde ai moștenit abilitățile de dansatoare?
Anda Maria Acristinei: De la mama le-am moștenit. Ea a fost cel mai mare sprijin al meu! Venea la fiecare spectacol și cu lacrimi în ochi spunea mereu: „Aia, prima, este fata mea”. Știa fiecare pas de dans și se certa cu toți vecinii pentru că toată ziua îi bocăneam în cap, exersând abilitățile mele de dansatoare.
Cum ai descrie parcursul tău în domeniul dansului, de la început până în prezent?
Anda Maria Acristinei: Cele mai frumoase momente din viața mea au fost pe scenă, acolo trăiești la maxim! Acolo plutești, acolo iubești, acolo este cel mai liniștitor loc de pe pământ: pe scenă. Anul acesta împlinesc 30 de ani de scenă! O viață pe care nu aș schimba-o cu nimic. În fiecare zi îmi spun cât de tare mă iubește Dumnezeu pentru că m-a binecuvântat cu așa o meserie, cu talent și așa un țel în viață. Cariera mea ca dansatoare s-a încheiat pentru un timp în 2008, când am plecat la Palatul Copiilor ca profesor de dans popular. Acolo am învățat cum să modelez și am aflat cât de responsabil poți să fii de sufletul copilului, de bucuriile și viitorul lui și de maturizarea ca om! Fiecare copil lasă o amprentă puternică în viața ta de cadru didactic, pentru că fiecare copil m-a învățat câte ceva din inocența lui. Mereu spun că sunt minunați! Din păcate, tare greu este să lucrezi cu unii dintre părinții!
Care au fost oamenii emblematici care ți-au influențat cariera?
Anda Maria Acristinei: Păi să începem cu primul, Nae Rotaru, omul care a stat cu bățul în fața noastră pe scenă și ne muncea de nu mai puteam, doar ca să fim din ce în ce mai buni. Niciun coregraf din generația mea nu l-a prins pe Nae Rotaru, cel de atunci: sever, exigent, care a făcut cunoscut județul Neamț în toată țara și lumea asta prin valoarea sa artistică. După ce s-a îmbolnăvit a devenit mai blând, mai calm, era un alt om, dar el a fost cel care m-a urcat pe scenă prima dată. Nu am să uit niciodată emoția de la primul meu spectacol.
Un alt om care a crezut în mine și mi-a apreciat calitățile din prima clipă când am pășit în instituție a fost directorul de la Palatul Copiilor, domnul Constantin Vernica. A crezut în potențialul meu, în curajul și calitățile mele, chiar dacă eram la început și nu aveam deloc experiență ca profesor.
O altă persoană cu impact a fost Valeriu Buciu, fondatorul Facultății de coregrafie, de la Baia Mare. El mi-a dat încredere și a crezut în mine cât am urmat cursurile facultății. Mereu spunea: „A venit fata mea de la Neamț”. Era blând, liniștitor și a lăsat o amprentă puternică în sufletul meu.
Un alt om emblematic în viața mea este Carmen Elena Nastasă, omul care m-a primit cu brațele deschise „acasă”, așa cum îmi place mie să spun Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”. Întotdeauna am simțit că această instituție este casa mea, locul unde am crescut, unde mi-am trăit adolescența, unde mi-am umplut inima de fericire, mi-am împlinit visul de soție și de mamă. Mă ține strâns de mână la fiecare activitate, are încredere în mine, știe că pot și îmi insuflă încredere. Mereu când mă uit cât de implicată este în ceea ce face, îmi spun: „Ce a reușit ea, nu a reușit nimeni până acum!” Mă face să cred că se poate orice și că acolo unde pui suflet cu adevărat, se întâmplă minuni!
Cum s-a născut Ansamblul „Comorile Neamțului”?
Anda Maria Acristinei: Imediat după ce am plecat de la Ansamblul „Floricică de la munte” și am ajuns profesor la Palatul Copiilor, a fost un nou început. Îmi plăcea să stau în față, îmi plăcea să fiu lider, dar îmi lipsea scena, îmi lipsea acea liniște specifică pe care o simți doar dansând! Așa că în anul 2008 am creat Ansamblul „Comorile Neamțului”, din dorința mea de a putea urca din nou pe scenă. Mereu am considerat că cel mai mult poți ajuta grupul fiind alături de el, ca să îl încurajezi, să-l corectezi, să-l ții aproape. Doar dacă ești lângă dansatori pe scenă, trăind emoțiile lor, greșelile lor, fiind exemplul lor, poți face ceva special. Așa a apărut „familia Comorile Neamțului”. Am străbătut țara în lung și în lat, am călătorit în străinătate și am încercat mereu să-i învăț că esențial este ca membrii să fie uniți și să se respecte unii pe alții.
Ce ți-ai propus cu acest proiect? Cu câți copii ai pornit la drum și câți sunt astăzi alături de tine?
Anda Maria Acristinei: Am pornit la drum cu o grupă de dansatori, elevi la Palatul Copiilor, dar și cu cei care au terminat clasa a XII-a și nu mai puteau fi cursanți ai Palatului Copiilor dar nu doreau să renunțe la dans, la colectiv. Încet, încet acești dansatori au ajuns să lege relații durabile, să se căsătorească, să se angajeze, dar dragostea pentru dans le-a rămas în suflet și nu aveam cum să-i dau deoparte. Copiii aceștia au crescut cu mine, au crescut sub ochii mei, am petrecut cu ei mai mult decât am petrecut acasă, cu familia mea. De la generație la generație vin alții și alții. Unii sunt acum în alte ansambluri din oraș, dar sunt și care au rămas și 15 ani lângă mine! Sunt și care mi-au devenit familie.
Nu am avut un țel anume când am format acest ansamblu, pur și simplu m-a mânat dragostea pentru dans: dansam, dansam și ne bucuram, mergeam în deplasări, aveam sute de spectacole și povestea mergea mai departe, la fel de frumoasă cum a început. Generațiile cresc și se tot schimbă, dar indiferent de cine e în ansamblu, cel mai măreț sentiment îl avem când dansăm acasă la noi, pe scena din Piatra-Neamț, acolo unde se adună tot orașul și unde fiecare dintre dansatori are pe cineva drag în public, atunci când suntem aplaudați, lăudați și mândri că facem ceva frumos pentru nemțeni.
Care sunt rezultatele „Comorilor” de care ești mândră?
Anda Maria Acristinei: Toate realizările ansamblului pentru mine sunt deosebite. Fiecare spectacol este important și trăit la maxim. Dar avem și câteva experiențe pe care nu le putem uita, cum ar fi participarea la emisiunea concurs „România Dansează”, de la Antena1, unde din mii de numere de dans am intrat în ultimele 5 numere. Nu am visat niciodată că un ansamblu de dansuri populare poate concura cu un dans contemporan sau cu eleganța unui dans sportiv, dar Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem până în semifinală. O altă realizare pentru noi a fost la „Duelul Ansamblurilor «La Măruță»” de la ProTv, unde am rămas singurul ansamblu din zona Moldovei în semifinalele acestui concurs. Memorabile pentru noi au fost și spectacolele din străinătate, unde am dansat pentru românii din diaspora, care ne-au aplaudat și s-au bucurat enorm de prezența noastră și chiar am legat prietenii cu unii dintre aceștia.
Cum reușești să păstrezi viu interesul tinerei generații pentru tradiții și folclor?
Anda Maria Acristinei: Tare greu este astăzi să-i atragi pe tineri în tainele dansului popular. Pe cei mai mari, de liceu, este destul de greu să-i convingi să lase activitățile lor zilnice cu prietenii și colegii, pentru a veni la repetițiile de la dansurile populare. Cei mai mulți au început de mici, din școala generală, și li se face din nou dor de dans când mai cresc. Unii se ambiționează și vin cu alți colegi de școală și dacă ești un pedagog bun, știi cum să faci ca atunci când vin, să-i determini să și rămână. Eu mereu am crezut că trebuie să fii cu har de Sus ca să poți să lucrezi cu tinerii și cu copiii în acest domeniu. Trebuie să fii sensibil, să fii ca un părinte pentru ei. Și cred cu tărie că toți copiii simt când faci ceva cu inima și din toată inima. Pe ei nu-i poți minți.
Cel mai dureros este atunci când te implici în viața lor, îi ajuți, îi crești, te atașezi de ei și ajungi să-ți dorești să nu crească niciodată, să nu mai plece de lângă tine! Te întâlnești cu ei mari și se luminează la față, strigând: „PROFA!” Te strâng în brațe, se bucură, sunt fericiți că te-au văzut și tu te gândești ce repede a trecut timpul și ce mari au crescut ei…
Care sunt dansurile tradiționale cele mai apreciate de români?
Anda Maria Acristinei: Toate dansurile sunt apreciate de oameni. Noi toți suntem diferiți și asta este frumos în Univers, că nu suntem la fel și nu ne plac aceleași lucruri. Când avem de ales la un spectacol ce să dansăm, mereu avem dileme, pentru că fiecare este atras de un anumit dans, fiecare are farmecul lui și spectaculozitatea sa, important e să-l transmiți către public cu o energie frumoasă și să-l dansezi întâi cu inima și după cu picioarele.
În prag de sărbătoare, ce datini și obiceiuri de iarnă promovezi și prezinți? Există vreun obicei mai deosebit?
Anda Maria Acristinei: Cea mai frumoasă perioadă din an pentru noi ca ansamblu este perioada de dinainte de Crăciun, cu atmosfera din sala de dans, colindele, cu sala frumos ornată, cu zilele când mergem la colindat la biserică. Ce frumos ne mai primesc oamenii! Se bucură, plâng de emoții și ce sentiment frumos ai când colinzi la căminele de bătrâni în această perioadă și vârstnicii te privesc cu ochii lor blajini și cu dor de casă și cu greu te abții să-ți oprești lacrimile, ca să-ți duci treaba până la final! Tot pământul colindă, toată casa este primitoare, tot omul parcă este mai bun. De departe, colindatul mi se pare cel mai frumos obicei.
Cei mici sunt încântați de căiuți, de jocul caprei, de jocul ursului, care este un adevărat spectacol. Fiecare mamă, bunică, mătușă încearcă să facă un costumaș copilului, ca să poată să meargă și el la urat, la colindat și tare mândri mai suntem noi ca popor! Tare frumoase mai sunt obiceiurile noastre cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă!
Greu sau ușor să lucrezi cu copii și tineri pentru a-i îndruma spre tradiție?
Anda Maria Acristinei: Nu știu dacă este greu sau ușor să lucrezi cu copiii, fiecare dintre noi avem zile și zile, dar tot ce pot să spun cu mâna pe inimă este că e minunat! Îi mulțumesc lui Dumnezeu și îi sunt recunoscătoare pentru visul meu, cariera mea, iubirea copiilor mei din cadrul ansamblului, pentru fiecare moment petrecut lângă ei și sunt fericită că sunt profesor. Nu este ușor să ai atâția copii în jurul tău, să fii coregraf, este un har pe care-l primești! Este despre a dărui, a iubi, a da o bucată din sufletul tău fiecărui pui de om care îți trece pragul. Rămâi în viața lui ca o amintire uneori frumoasă, alteori nu! Dar tot ce pot să spun este că tot ce fac, fac cu inima și cu ajutorul lui Dumnezeu.
Folclorul pentru tine este…
Anda Maria Acristinei: Folclorul pentru mine este viața mea! Este legătura cu familia mea, familia mea de acasă, soțul meu pe care l-am cunoscut la dansuri, fiind inițial colegi în cadrul ansamblului, copiii mei care dansează și ei, familia mea „Comorile Neamțului”, formată din sute de copii, care te salută peste ani și ani pe stradă, știind că ești o emblemă a dansului popular în oraș.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
