Muntele celebru al ţinutului Neamţ, Ceahlăul, este un loc plin de legendă, de istorie. Şi de legende. Dimitrie Cantemir, Alecu Russo, Gheorghe Asachi, Calistrat Hogaş, Mihail Sadoveanu, George Coşbuc, Nicolae Iorga, părintele Constantin Matasă, cărturarul Gheorghe Teodorescu Kirileanu ori doctorul Gheorghe Iacomi sunt câteva dintre personalităţile culturii româneşti care au scris lucrări dedicate muntelui sacru al dacilor, aşa cum mai este el cunoscut.
Încercăm, în cele ce urmează, o primă incursiune în istoria toponimiei locurilor din acest ţinut plin de farmec – Ceahlăul. Şi începem, căci nu se putea altfel, cu denumirea întregului masiv muntos – Ceahlău.
Apropierea dintre vultur şi munte
Oricine cunoaşte de la orele de zoologie şi geografie că pe crestele cele mai înalte ale munţilor îşi au sălaş vulturii, aceste păsări de pradă măiestoase. Conform medicului Gheorghe Iacomi, pasionat montaniard al veacului trecut şi pionier al turismului montan, nu cu multe secole în urmă, pe înălţimile masivului muntos din ţinutul Neamţ vieţuia o specie de vultur, cunoscută de specialişti sub denumirea de Gypaetus barbatus. Era o pasăre pleşuvă, fapt care a făcut ca localnicii acelor vremuri de mult apuse să o denumească popular cealhău ori ceahlău. Termen care a mai fost întâlnit de lingvişti şi în zona vestică a ţării, prin Zalău, unde, la fel ca şi la Neamţ, ţăranii vorbeau de pasărea cealhee atunci când se refereau la vulturul pleşuv din vârf de munte.
Dovezi care vin în sprijinul acestei explicaţii
Aşa cum aminteam, cei mai importanţi susţinători ai acestei variante de explicare a provenienţei denumirii muntelui sunt lingviştii. Astfel, într-un dicţionar de la 1903, Hariton Tiktin face legătura dintre termenul a cehlui, care înseamnă a tunde împrejurul capului, cu vulturul pleşuv, vorbind despre vulturul ceahlău.
După etnologul Nicolae Densuşianu, denumirea muntelui s-ar trage de la o altă specie de vultur, cel auriu, Caelius. Firul transformărilor lingvistice, conform folcloristului, ar fi dus de la Caelius la cilihoi (un alt nume dat, local, vulturului care zbura pe deasupra zonei) şi la ceahlău.
Alte argumente în sprijinul acestei teorii sunt chiar denumirile unor locuri din masiv – Scăldătoarea Vulturilor, Tabăra Vulturilor, Stratul Vulturilor.
Concluzia lui Sextil Puşcariu
Cunoscutul filolog şi istoric literar Sextil Puşcariu, care a urmat şi el firul cercetărilor toponimiei din zona Ceahlăului, trage o concluzie care pare fără echivoc: numirea păsării şi a muntelui nu pot fi despărţite una de alta şi nu cred că amândouă să derive dintr-un al treilea înţeles ci, desigur, muntele a fost numit după pasăre!
În final, ar mai fi de notat, în contextul acestei discuţii, seria de denumiri întâlnite de-a lungul sutelor de ani în zona muntelui Ceahlău, ca efect al unor ortografii şi pronunţii diferite: Ceclui, Ceacluiul, Cehlui, Cehleu, Ciahlău.
Documentare realizată de Valentin Andrei
Foto: Toma Ștefan Daniel
