Conform doctorului Gheorghe Iacomi, cele mai frumoase nume şi foarte potrivite reliefului acestui munte, cu numeroasele lui terase, sunt acelea de „poliţe“. Localnicii au dat acest nume unor poieni aşezate orizontal într-o zonă stâncoasă, cu abrupturi sub ele. Sunt zeci de asemenea poieni şi poliţe, dintre care unele poartă numele câtorva ciobani din vremuri trecute: Poliţa lui Paleu, a lui Trifan, a lui Nicandru (Nican), a lui Racilă, a lui Calistru, Poliţa Chirilenilor, Poliţa lui Duman. Altele îşi au numele după vegetaţia predominantă: Poliţa Scăiuş, Poliţa Ariniş, Poliţa cu Brazi, după cum sunt şi câteva poliţe ale căror nume semnalează forma naturală sau relieful din vecinătate: Poliţa Duruitoarei, Poliţa Cupelor, Poliţele cu Hotaru.

Recunoscute ca fiind caracteristice Ceahlăului sunt Poliţele cu Crini, botezate astfel după coniferul cu frunze căzătoare Larix decidua – zada, laricele – căruia localnicii îi mai spun şi „crin“ şi care este răspândit pe aceste terase (se pare că a fost adus cândva, demult, de un sihastru). Pe vremuri, ciobanii tăiau şi curăţau aceste poieni de puietul de zadă şi brad, adică făceau „curătură“, ca să menţină locurile bune de păşunat. Astăzi, aceste poliţe au intrat în perimetrul rezervaţiei naturale a muntelui.

Cu mulţi ani în urmă, pionierul traseelor montane din masivul Ceahlău, medicul Iacomi, cu ajutorul oamenilor din munte, a localizat şase „poliţe cu crini“ ce poartă numele lor vechi: Poliţa La Zăvoare, Poliţa lui Pârhan, Poliţa lui Cozma, Poliţa Troaca lui Prună, Poliţa Cremeniş, Poliţa Piatra cu Apă, ultima aflându-se în jurul stâncii de calcar Piatra cu Apă, sub care este o peşteră din pereţii căreia picură apă în perioadele cu mare umiditate. Poliţa cu Apă este cea mai întinsă dintre toate.