Aşa cum afirmam şi în numărul trecut al revistei noastre, încă din veacul al XIX-lea, despre muntele Ceahlău s-a scris mult. Cărările sale au fost cutreierate de numeroşi turişti. Printre ei s-au aflat şi mulţi călători străini de aceste locuri. Cu toţii, cei care au trecut pe aici, s-au arătat încântaţi de ceea ce au văzut, de experienţele trăite în munţii ţinutului Neamţ.
„Ajungând în vârf, am strigat din inimă un obştesc ura!“
Iată, unul dintre ei este W. de Kotzebue, ginerele cneazului Gheorghe Cantacuzino, stăpânul de Hangu. El a poposit deseori la poale de Ceahlău, la Palatul Cnejilor, împreună cu soţia sa, Aspasia. Ba, chiar a efectuat, înainte de a se înrudi cu Cantacuzinii, o excursie pe Ceahlău, pornind de la mănăstirea Slatina, peste Munţii Stânişoarei, prin Valea Bistriţei, prilej cu care a reţinut pentru posteritate: „Îndată ce am ieşit din Hangu, se şi începe poala cea mai de jos a Ceahlăului, care ne zâmbea din nouri cu maiestate urarea de bună venire. Piedestalul lui nu este poncişet; fără nici o greutate ne-am suit pe înălţimile şi munţii mai mici din jurul lui; pe unele locuri am găsit fânaţuri de curând cosite şi păduri frumoase. Dar cu cât înaintam mai mult cu atât mai sălbatice deveneau locurile şi cu atât mai mare mai întinsă se înfăţişa ochilor priveliştea. (…) Ajungând în vârf, am strigat din inimă un obştesc ura! Şi de pe acest strămoş al Carpaţilor Moldovei, din ameţitoarea înălţime, ochii noştri se desfătau cu prisosinţă la măreţele scene ale naturii, care se făcea şi mai frumoasă, luminată fiind de soarele ce asfinţea“.
Călători italieni, francezi, nemţi ori englezi, prin Neamţ, pe cărări de munte
Din lucrarea „Biblioteci nemţene – Ghidul memoriei culturale locale“ (Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu“ Neamţ) aflăm despre urmele lăsate de o seamă de călători străini de meleagurile noastre. „De mare însemnătate sunt desenele realizate de unii dintre călătorii pe Ceahlău şi amintim pe M. A. Walker, Schiavoni, M. Bouquet. Cel din urmă pomenit, un grafician francez cu renume în ţara sa, a urcat pe Ceahlău în 1840, lăsând în urma sa două desene: «La plus haute tete de Carpates Moldaves» şi «La Panaghia, sommet des Carpathes Moldaves». Alţi turişti pe munte la jumătatea secolului al XIX-lea au fost Johan Michael Salzer, în 1860, şi englezul Leslie Stephen, alpinist, însoţit de compatriotul său Bryce, în anul 1866, care au efectuat ascensiuni pe traseele cele mai dificile ale muntelui. Ei amintesc despre satul Grinţieş, unde au participat la o nuntă şi au remarcat costumele populare deosebite şi tradiţiile ce se constituiau într-o noutate deosebită.“
Ţărani ştiutori de carte au scris despre Ceahlău
Despre pitorescul acestui masiv montan nu s-au exprimat doar cărturari. Oameni simpli, ştiutori de carte şi vieţuitori ai zonei Neamţ, au scris despre locuri ale muntelui Ceahlău care le-au mers la suflet. Astfel, Toader I. Ştefan, un ţăran memorialist din Ghindăoani, descrie o drumeţie, de prin 1896, făcută pe Ceahlău: „Am plecat la deal pe strâmtul şi cotitul drum ce duce la vârful Ceahlăului. Pădurea era de brazi aşa deşi că nu puteai trece printre ei. Mai spre Nord, puţin mai jos, este o cruce de lemn ce are în trunchiul ei o scobitură care se începe de mai jos în care este închisă o iconiţă cu chipul Schimbării la faţă. Este stânca Panaghiei, care se începe mai de jos şi are o înălţime colosală. Spre Nord-Vest sunt prăpăstii îngrozitoare. Toate stâncile, cât de mari, nu sunt dintr-un singur bolovan, ci sunt zidite din unii bolovani mari, iar alţii, cu totul mici, aşa că ele seamănă a ruine de vechi cetăţi.“
Constatin Tănase-Teiu, rapsod popular din Petru-Vodă, pe la început de veac XX, a cules versuri populare cu referire la zona montană megieşă satului său:
„Măi Ceahlău, munte frumos, Pleacă-ţi Panaghia-n jos, Să mă sui pe coama ta, Să privesc în ţara mea... (…) De-aici gândul meu şi-al tău Zboară sus către Ceahlău, La a sa Duruitoare, La drum lung de căprioare Şi la stâni-cârlănărie Şi la mândra Panaghie, La izvorul de la Toacă Şi la cabana cea dragă, La casa de poposire Şi la sfânta mănăstire“. „Şi-un glas din stânca mută tânguitor suspină A dragostei chemare rostită dureros: Din slăvile eterne şi pline de lumină Coboară iar la mine, tu, Soare luminos!” (Înv. C. Andraş, din Bistricioara, „Dochia - legendă“, 1966)
„Măi Ceahlăule, munte frumos, Pleacă-ţi Panaghia gios Să mă urc pe coama ta, Să mă uit la ţara mea!” (poezie populară)
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
