Invitata rubricii Poesis de luna aceasta, Elena-Diana Pavalașcu, a absolvit, în 2004, Colegiului Național „Calistrat Hogaș” Piatra-Neamț, profilul științe sociale. Mărturisește că pasiunea pentru scris i-a curs mereu prin vene, ieșind la suprafață în perioada adolescenței. Sub îndrumarea profesoarei Elena Pop, a publicat poezii în editorialul colegiului.
Anii au trecut, iar scrisul a rămas o dragoste care a așteptat, cuminte, să fie împărtășită și să se facă cunoscută. Diana a continuat să scrie, să-și aștearnă gândurile și să-și exprime trăirile prin poezie.
,,Versurile, pentru mine, sunt trăiri expuse în jocuri de cuvinte, puzzle compus cuvânt cu cuvânt, formând la final o imagine-sentiment, de care să se bucure, ca un copil, oricine o descifrează.
Iubire sau durere, fericire sau tristețe, toți trăim și ne definim pe traseul lung al vieții. Dacă versurile mele îți pot aminti să simți, într-o lume în care suntem considerați slabi dacă o facem, atunci te încurajez să le citești și să le trăiești”, spune protagonista.
Trăiri (27.10.2022) Din haos, din adâncuri și-ntuneric, M-ai adunat în palma ta, Și în acest peisaj feeric În raze, lumina-mi încântă inima. Și nu-mi explic cu care simțuri, Într-un moment galactic, Ai dărâmat ziduri și lanțuri Și-acum trăiesc intens, sălbatic. Și de e basm, să fie basmul nostru, Cu prinți și cu prințese, Și în decor verde-albastru Să fim, doar noi, dintâi iubiri alese. Și de e vis, te rog nu mă trezi, Nu vreau să-mi port din nou armura, Nu vreau să mă păstrezi În amintiri. Te vreau dintotdeauna! Nu, nu te știu.. dar vreau ca să te aflu, Să te învăț ca pe o poezie, Și în registrul cel mai amplu De-acum, din toamna timpurie Și până la sfârșit, acordă-mi mie Clipe de neuitat, să le trăim. Tot al meu îți voi da ție, Tot ce-mi doresc este să fim. Vântul (19.02.2023) Se joacă vântul printre frunze Și le învârte, să ne cânte… Se joacă vântu-n părul meu Ca să alinte chipul tău. E jucăuș, e îndrăzneț, Ne învăluie și ne instigă, E un maiestru cântăreț, În cercuri frunzele ridică… Ne-mbie să ne luăm de mână, Ne-mbie să ne sărutăm, În șoapte lungi el ne îngână Ecouri vagi le ascultăm… Al lui cântec sau al nostru? Jocul lui ne-a prins vârtej… Și întrebări nu își au rostul, Dragostei i-a dat prilej… Și de nu miroase-a flori, Și de nu e încă primăvară, Eu te văd în vii culori De e zi sau ceas de seară… Nu știu dacă el m-a prins, Sau de ești tu cel de vină… Nu îmi e frig, ard, m-am aprins Și strălucesc iar in lumină. Dar tu ești cel ce îmi zâmbește! Tu ești cel de lângă mine, Tu ești cel ce mă iubește! Și te iubesc numai pe tine! Agonie… (26.02.2023) Îmi place cum mă vrei, Cum mă săruți și cum mă iei, Cum mă porți, cum mă simți… Zvâcnesc în mine fiori reci, apoi fierbinți… Se sparg dorințe vii și ard, Mă ridici în șoapte și iar cad… Ispite îmi sunt atingerile tale Curgând pe trupul meu, petale… Mă las în vraja ta cuprinsă, Mă las de mâna ta atinsă, Săruturi moi pe trupu-mi gol, Te vreau acum, te vreau domol… E agonie, nebunie, e extaz... Respir încet, și parcă n-am răgaz, Flămândă din a ta dragoste să gust, Și să iau tot! Știu că mă tem injust… Mă tem de timp, că nu e de ajuns, Mă tem de tot ce încă e ascuns, Te țin de mână în ceasul ăsta-n care Mă faci să cred că sunt nemuritoare… Elena- Diana PAVALAȘCU
Autor articol: Oana-Talida COZMA
