Har.(alambie) Mihăilescu s-a născut în ziua de 21 octombrie 1906, la Vânători, Dumbrava Roşie (azi, Municipiul Piatra-Neamţ). A absolvit Liceul „Petru Rareş” şi Facultatea de Litere şi Filozofie, Bucureşti, cu „magna cum laude” (1929), acolo unde i-a avut profesori pe Mihail Dragomirescu, Ovid Densuşianu, Ion Bianu, D. Caracostea.
A fost profesor la Târgu-Neamţ, Roman, Curtea de Argeş şi Piatra-Neamţ.
În studenţie, a frecventat cenaclurile „Sburătorul” și „Falanga”. La Piatra-Neamţ, a pus bazele cenaclurilor literare „Slova nouă”, „Calistrat Hogaş” şi „Petrodava”.
Debut cu poezii în „Bilete de Papagal” (1928).
Colaborări: Anuarul Liceului „Petru Rareş”, „Apostolul”, Ateneu”, „Bloc”, „Ceahlăul”, „Contemporanul”, „Cuget clar”, „Foaia tinerimii”, „Îndemnul” (Târgu-Mureş), „Jurnalul literar şi artistic”, „Luceafărul literar”, „Pe drum”, „Petrodava”, „Piatra socialistă”, „România literară”, „Universul copiilor”, „Universul literar”.
Scrieri: „Tâlcuirea lui Har. Mihăilescu”; „Din cartea vieţii”; „Gândind la depărtări fecioare”.
A trecut în nefiinţă în ziua de 9 martie 1992.
POET
Caută ce n-a găsit,
află des ce n-a pierdut;
stă de vorbă cu cel mut
și sfârșește-n nesfârșit…
Ce dureri nu l-au durut?
Suferința lumii-ntregi
de la prunci pân-la moșnegi,
din prezent și din trecut…
ÎMPRIMĂVĂRARE
(din volumul „Din cartea vieții”, Editura noastră, suburbia Militari, București, 1939)
Liberați dau zorii fuga-tare
până-i balta-n ghiduri rotunjită
vântul cald și tânăr la cătare
poartă ce-i pe-afară ca la sită…
Gură la fereastra chituită
vânt din anul ista, trec prin tine,
de mănânc din ziua ca de pită
jumătatea cea de către mine!
Năvălească pe câmpie coasta,
așternutul tălpilor chiftească!
Bucuroși ajungem vremea asta
falnici de virtutea bărbătească.
Dacă vin tânjalele la pluguri
în grădină la brăzdat să mâie,
cui de jug o ramură cu muguri,
fum rotiș din hârbul de tămâie.
SONET
(din volumul „Gândind la depărtări fecioare”, Tipografia Românească Vasile Ionescu, Piatra-Neamț, 1943)
Împărăția cerurilor ce-i
decât sămânță cântecelor line?
precum grăuntul de muștar în mine,
de va să deie pomul cu temei.
Răcoare pentru lumea care vine
moștenitoare, cât n-or crede cei
de mărunțișuri și de patimi grei
de care toate timpurile-s pline!…
Împărăția cântecelor – bob
suspinând – din lume bun aluat să crească
făcând un domn din pământeanul rob!
Și sufletul va râde fără mască
mirându-se cum de-a mai fost pe glob
atâta deznădejde pământească!
IES CRONICARI
Ies cronicari cu suta și cu mia
atât de mulți alcătuiesc memorii!…
Părtaș modest al timpului de glorii –
tu scrii de undeva din România!…
Se scurg pe zări poeți ușor ca nori,
lăsându-și doar ici-colo dărnicia…
Poporul înflorește-n argintia
lumină, cum i-a hărăzit feciorii.
Un alt Ureche sau un alt Neculce!…
să poată-nregistra pe bandă vie
Izbâzile de basm din veacul dulce!
Sfârșitul fiecărui o să vie!…
ci tare mulțămit o să se culce
Acel ce se numește DATORIE!
NEGURA
Negura pătrunde molcom peste tot,
vântul împingând-o parcă mai afund
a uitat de unde vântuie, socot,
în necunoscutul fără nici un fund…
Încotro rămâne dalbul viitor?
îi sfârșit de toamnă? iarnă, tu te-nmoi?
poate-ncepe ziua? noaptea tuturor?
încotro-nainte-i? încotro-napoi?
Cine să priceapă ce va mai urma,
când înțepenirăm fără neam de drum?
pe trecut s-a trage largă mușama?
s-a clădi vieață proaspătă de-acum?
Am cojit un zgomot: cine-o fi venind?
tot din cei la care negura-i beltea –
ori din ceia care soare nou și-aprinde?
om pieri de-olaltă sau vom învia?
Autor articol: Valentin ANDREI
Surse de documentare: Constantin Tomşa, – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ;
Ana Moise – „Prof. Haralambie Mihăilescu – Un performer de elită al pedagogiei”,
în Mesagerul de Neamț, 9 mai 2017.
