Spre final de an, rubrica Poesis oaduce în prim plan pe colega noastră Laura Oprea. Născută în zodia Pești, în Piatra-Neamț, la 1 martie 1973, în ciuda faptului că este absolventă a Facultății de Economie, Laura a fost mereu pasionată de frumos și lumea artistică. A urmat cu succes cursurile claselor de teatru – actorie și iconografie. Portofoliul său artistic include expoziții de icoane pe sticlă, artă naivă, precum şi apariții pe scena Teatrului „Tandem”, în spectacolul „Fete de top”, în regia lui Gheorge Hibovschi.
Laura este mama devotată a celor doi băieți ai săi, Mihnea și Matei, un munte de bună dispoziție, veselie și energie, și o prietenă implicată pentru toți cei care s-au apropiat de sufletul ei.
În 2006 s-a alăturat echipei Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamț, participând la activitățile instituției în ceea ce privește organizarea spectacolelor, festivalurilor și proiectelor derulate de-a lungul anilor. De această dată, am provocat-o să caute în arhiva personală pentru a-și publica parte dintre creațiile sale poetice, scrise cu pasiune în adolescență. Visează la lansarea unui album în viitorul apropiat, acelea care să scoată la lumină trăirile sale
IUBIREA Orientat către apusul roșu Prietene nu-mi uita ruga Răstignită pe cruci de mormânt E ca un testament pentru prunci Această vorbă mută Mai presus decât cerul Iartă-mi vorba greșită Hartă de comori îngălbenită Negăsită E ca un diamant aruncat în mare Marea suspină ușor Amăgirea iubirii e grea Trecuta fericire a nopții de amor Eternă amintirea în inima mea IUBIREA. UMBRA URA! URA! URA! Striga un glas voios de copil. URA! URA! URA! Uite Luna! Dar glasul a-nghețat Când pe pământ O pată neagră Cu formă de copil Se tot mărea... ELIBERARE Îmi țin în palme frica Și degetele amorțite Se sfidează sub presiunea ei. Fâșii de fibre se împletesc Să-mi adune puterea Precum un erou sângerând Care se ridică la auzul trâmbiței. Și un nou răsărit Îmi umple inima Și liniștea naște speranța! Degetele răsfirate mângâie orizontul! RENAȘTE Rod în miezul de pâine Asemeni unui șoarece Acopăr în palme Triluri de ciocârlii Pe spate mi se prelinge un șarpe Și-n păr mulg ugere de vaci tărcate Iar picioarele îmi prind rădăcini... CHEMARE Alunec pe LUNĂ cu gândul Și SOARELE-l port în suflet Cu miile de stele te leg lângă mine Și-ți sorb din vine CALEA LACTEE Cu URSA MARE te plimb prin palme Și toate... în vis! Când vii pe Pământ? DORINȚA Un susur de ape limpezi Ne udă trupurile atinse de soare Și suntem liberi și singuri Doar o rază de soare ne joacă în inimi Când speriați ne sărutăm cu părul ud Și înotăm laolaltă Unul în dreapta, unul în stânga Precum două lumi paralele Care știm că nu se vor atinge niciodată... Doar urmele din apă Se unduiesc și se unesc Și-n formă de val înspumat Se sparg de mal... FLACĂRĂ Căldura mă învăluie Și limbile roșii de foc Cu șoapte mocnite Mă atrag să le privesc. Simt mirosul fumului Ce secătuiește de viață lemnul... Mă întristez Dar focul mă învață Că scânteia ce visează Să ajungă la maturitate E o nouă flacără. Laura OPREA
Autori articol:
Oana-Talida COZMA
Valentin ANDREI
