Ziua solstiţiului de vară, când încetează cucul a cânta, este numită în Calendarul popular Amuţitul Cucului.
Cântecul lui, orologiu pentru măsurarea timpului și sursă de inspiraţie melancolică în folclorul de dor şi de jale, începe să fie auzit la Blagoveştenie (sau Ziua Cucului, pe 25 martie) şi încetează brusc, după trei luni, la Sânziene, pe 24 iunie, zi care mai e numită în popor şi Amuţitul Cucului.
Legenda spune că el s-ar îneca în această zi cu un bob de orz şi s-ar transforma şase luni în uliu.
Oamenii au observat că scurtul şi răsunătorul cântec al acestei păsări migratoare începe şi sfârşeşte la două importante fenomene astronomice, indispensabile pentru întocmirea oricărui calendar: echinocţiul de primăvară şi solstiţiul de vară. Fără acest comportament, cucul ar fi avut puţine şanse să devină o pasăre atât de îndrăgită de români.
Cucul indică, prin durata cântecului său, primăvara astronomică 25 martie – 24 iunie şi, prin locul unde cântă, de câte ori cântă, pe ce stă când cântă, prevestește norocul, sănătatea, căsătoria ori moartea oamenilor.
Documentare realizată de Valentin ANDREI
