Floriile sunt personificări ale florilor celebrate în duminica ce le poartă numele, Duminica Floriilor, peste care Biserica creștină a suprapus sărbătoarea Intrării triumfale a Domnului Iisus în Ierusalim. Ca reprezentări mitice, Floriile sunt identificate în mitologia romană cu Zeița Flora, frecvent atestată de arheologi în Dacia romană. În această zi se fac pomeni, se curăță mormintele și cimitirele, se înfing în morminte ramuri de salcie, se invocă spiritele morților.
Ramura de salcie sfințită la biserică este un simbol al castității și renașterii anuale a vegetației. Cu crenguțe de fenic, identificate de creștini cu cele de salcie, evreii l-au întâmpinat pe Iisus la intrarea Sa triumfătoare în Ierusalim. Ramurile înflorite de salcie sfințite în Duminica Floriilor au diverse întrebuințări: împodobesc icoanele, crucile, mormintele, troițele, ferestrele, ușile și porțile caselor; asigură protecție magică și alungă spiritele malefice; sunt date vitelor pentru a fi mâncate ca să se înmulțească; previn durerile de șale în timpul secerișului dacă femeile și bărbații se încing cu ele.
În satele în care se credea că în ziua de Florii înfloresc urzicile, acestea nu se mai foloseau în alimentație, iar sărbătoarea se numea și Nunta Urzicilor.
Documentare realizată de
Marian-Robert FOTEA
„Calendarul țăranului român. Zile și mituri“, Ion GHINOIU
