Divinitatea din generația sfinților-moși care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Nicolae din Calendarul creștin pe data de 6 decembrie este numită în Calendarul popular Sânnicoară, în Transilvania, sau Moș Nicolae, în Muntenia.
Sfântul Nicolae a fost un personaj real, fiind episcop din Myra și apărător al dreptei credințe în Iisus. În tradițiile românești are însă și unele atribuții străine unui sfânt: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade în luna decembrie; păzește Soarele care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură; apără soldații în război, motiv pentru care aceștia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat; aduce cadouri copiilor în noaptea de 5/6 decembrie și îi pedepsește când sunt leneși și neascultători. De ziua lui se fac vrăji, farmece și pronosticuri meteorologice, se pun crenguțe de pomi fructiferi în apă, la căldura camerei, pentru a fi înflorite la Anul Nou, când se aprecia rodul livezilor și erau folosite ca sorcovă.
În comparație cu alți sfinți creștini, Moș Nicolae are mare trecere pe lângă Dumnezeu; când se deschide Cerul la miezul nopții de Crăciun, el ar fi văzut stând la masa împărătească chiar lângă Dumnezeu.
Documentare realizată de Robert-Marian FOTEA
Documentare: „Calendarul tăranului român“, Ion Ghinoiu
