Prin alegerea motivelor ornamentale, țăranca româncă, încă din vremurile vechi a dovedit o anumită înțelepciune, având înțelegere asupra lumii interioare și exterioare. A ajuns, în timp, la o anumită codificare a esenței fenomenelor și lucrurilor, la o fantezie aparte în reprezentarea și realizarea semnelor simbolurilor.
Astfel, sinteza unor astfel de idei sau elemente concrete, redate prin semne geometrice, a dus la ornamente de tip abstract.
Din jocul cromatic al dungilor au rezultat elementele primare – vărgile. Ele s-au țesut foarte ușor, prin mânuirea suveicii, pe toată lățimea.
Prin repetarea sau alternarea ordonată a vărgilor s-a ajuns la redarea succesiunii etapelor de evoluție, numite sugestiv vârste sau vrâste.
După lățimea lor, se disting două categorii: vrâste late, numite și praguri, poduri, scaune, toiege; vârste înguste, sau vrâstuțe, vrâstișoare, genuțe.
Prin întreruperea continuității lineare a vrâstei, au apărut zimții, răsăriturile, dinții babei sau pieptănușii. Aceste elemente au putut fi realizate prin folosirea a două suveici cu fire colorate diferit și prin schimbarea rostului urzelii.
Pătratul, element de bază
Un element fundamental în crearea multor elemente ornamentale a fost pătratul, realizat prin fragmentarea unor vrâste și formarea unor pete de culoare. El a generat stilul punctelor mari.
Folosirea în exclusivitate a pătratului, prin repetare uniformă, a condus la formarea structurilor în tablă, foarte răspândite în vrâstele alese ale lăicerelor și în câmpul multor scoarțe din vechime.
Pătratul, dispus în tablă de șah, în combinația alb-negru, a fost întrebuințat foarte des în decorul chenarelor înguste.
Cel mai ușor, pătratul a fost obținut prin întretăierea dungilor din urzeală cu cele din băteală, formând cadrelul, folosit la țeserea macaturilor.
Zigzagul, cu semnificațiile lui diverse – unduirea apei, alternanța deal-vale, fulgerul, vrejul -, a fost țesut frecvent în chenare și în câmpurile scoarțelor tradiționale.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
(Elena Florescu – „Textile populare de casă din zona Neamț“, Editura Etnologică, București, 2010)
