SÂMEDRU (SFÂNTUL DUMITRU), DESCHIZĂTOR AL IERNII PASTORALE
Sâmedru, zeu al Panteonului românesc, incinerat simbolic în cadrul unui spectaculos ceremonial nocturn, a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Salonic, din Calendarul ortodox. Împreună cu Sângiorzul, Sâmedru împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara, între 23 aprilie şi 26 octombrie, având ca miez al timpului data de 20 iulie (Sântilie), și iarna, între 26 octombrie şi 23 aprilie, cu miez al timpului la 16 ianuarie (Sânpetru de Iarnă). În opoziţie cu Sângiorzul, care încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, Sâmedru încuie vara şi desfrunzeşte codrul. În legende, credinţe, basme, Sâmedru este un om obişnuit, crescător de animale, sau un sfânt care umblă pe pământ însoţit adesea de Sângiorz.
Referitor la împărţirea anului între aceşti doi sfinţi, una dintre legendele populare spune că Dumnezeu, ca să se uşureze pe sine de o sarcină şi, totodată, nevrând să dea cinstea cuvenită Sfinţilor Gheorghe şi Dumitru, le-ar fi zis: „Iacă, de acu vă încredinţez vouă cheile vremii omului şi la porunca mea aveţi să închideţi mai devreme sau mai târziu vremile omului, după cum adică voi vedea purtarea lor!“ De atunci, amândoi sfinţii poartă aceste chei la brâu ca nu cumva să le fure cineva din uşile vremii şi să se joace cu aceasta (vremea) după cum i-ar place.
Astfel, la 26 octombrie, ziua Sfântului Dumitru (Sâmedru) este sărbătorită şi ziua soroacelor, zi în care se sfârşeau înţelegerile încheiate cu jumătate de an înainte, la Sfântul Gheorghe. Cum unii dintre platnici nu mai erau de găsit, fiindcă trebuiau să-şi onoreze învoiala, se ajunge, vrând-nevrând, la certuri şi chiar încăierări. Prilej tocmai nimerit pentru românul mucalit de a scoate zicala: „La Sângeorz se-ncaieră cânii, la Sâmedru se bat stăpânii“.
O superstiție a ajunului Sfântului Dumitru ne arată că dacă în noaptea lui Sâmedru oile se culcă grămadă, în ciopor, atunci va fi iarnă grea. Dacă oile vor dormi răsfirate, atunci se așteaptă o iarnă blândă. De asemenea, o altă superstiție a iernii grele care va veni mai este dată și de abundența nucilor sau a gutuilor, precum și de proviziile supradimensionate ale hârciogilor.
