Ziua de 1 august este închinată Sfântului Mucenic Macavei care ar fi fost prins şi ars de păgâni într-un cuptor încins de flăcări. În această zi oamenii stropeau cu agheazmă grădinile şi livezile, sfinţeau la biserică spice de grâu, le scuturau în podul palmelor şi amestecau boabele cu sămânţa pe care urma s-o semene toamna, scoteau mierea de la stupii de albine (ştiubeie, coşniţe) pentru a fi folosită în practicile de medicină populară şi culegeau diferite plante de leac.
Poporul numea această zi Macavei sau împuiatul (împerecherea) Urşilor. Aceştia se împerechează la sfârşitul verii şi începutul toamnei, perioadă când aduc pagube însemnate turmelor de oi, livezilor şi prisăcilor. Acest timp este marcat în Calendarul popular de ziua de 1 august. Lui moş Martin i se punea acum o ofrandă în cale, de obicei o pulpă de viţel, şi i se spunea cu voce tare: „Na, ursule!”
În tradiţiile populare, ursul este mai degrabă folositor decât dăunător: influenţează în bine Ursitoarele la naşterea copilului; pruncii unşi cu untura lui cresc voinici şi sănătoşi; copilul bolnav de sperietoare se vindeca dacă se afuma cu păr de urs; pe bărbaţii călcaţi de urs primăvara nu-i mai durea spatele peste vară. La înmormântarea oamenilor, în nopţile de priveghi, şi la moartea şi renaşterea anului (Anul Nou) apăreau fantastice spirite ascunse sub măştile de urs. Adesea, dinţii lui se purtau ca talisman.
