Turist prin Neamț – Mănăstirea Nechit

Pasionații de turism ecumenic care își îndreaptă pașii către Neamț se pot orienta spre lăcașul de cult de la Nechit, oază de liniște și spiritualitate, căutat inclusiv de stranieri.

La o distanță de 35 de km de Piatra-Neamț și la 8 km Vest de Borlești, pe Valea pârâului Nechit se ridică vechea așezare monahală a Mănăstirii Nechit.

,,Din tradiție, se știe că Valea Nechitului era destul de populată în secolul al XIV-lea, când s-au construit mai multe așezări de tip rural, pomenite și în scrierile cancelariei domnești, chiar în primele decenii ale veacului următor. Astfel, un document din anii 1399-1418 despre un anume Huba, stăpân de pământuri în aceste locuri, menționează existența aici a Schitului Nechit, cu hramul «Sf. Nicolae», având în apropiere un sat, moară și siliște. În alt hrisov de danie domnească, al lui Alexandru cel Bun, din 1419, este pomenit Schitul Nechit, aflat în «Câmpul lui Dragoș», unde se găsea și curtea boierească a doi frați: Dragomir și Ioan Borilovici.”

Istoria Mănăstirii de la Nechit spune că Nichita Sihastrul a fost primul care s-ar fi nevoit, rugându-se lui Dumnezeu pe aceste plaiuri. De la el au derivat numele pârâului, a văii, muntelui și a locului de rugăciune care străjuiesc locul. În jurul lui s-au adunat și alți rugători întru singurătate și au ridicat o bisericuța de lemn, cunoscută sub numele de „Sihăstria lui Nechita” sau „Schitul Nechit”.

,,Tradiția spune că Ștefan cel Mare, după ce a ridicat Mănăstirea Tazlău în anii 1496-1497, ar fi luat călugări din Nechit pentru obștea nou înființatei mănăstiri. Tot tradiția, de asemenea, pune izvorârea minunată a celor trei izvoare din apropierea mănăstirii pe seama lui Chiriac de la Tazlău (Sihastrul), cel care mai târziu este pomenit de mitropolitul Dosoftei al Moldovei în rândul sfinților venerați în Moldova. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, viața isihastă din jurul schitului Nechit a început a se stinge, abia pâlpâind prin osteneala celor trei călugări ce mai rămăseseră aici. A urmat o perioada de ruină și uitare, până în anul 1864, când s-a făcut o biserica de zid în jurul celei vechi din lemn, o clopotniță de piatră și câteva chilii, reprezentându-se flacăra vieții monahale în această străveche vatră de credință.”

Urmașul demn al monahilor menționați anterior este părintele Zenovie Ghidescu, venit la Nechit ca stareț, prima oară în 1948. În 1960, lăcașul de cult redevine așezământul prosper de altădată, însă este desființat abuziv de către autoritățile vremii. Deși a fost numit paroh în numeroase lăcașuri, părintele Zenovie revine la Schitul Nechit la redeschiderea acestuia, în 1972, fiind numit stareț.

În perioada 1976-1979 este reabilitată în întregime biserica mare, cu hramul ,,Schimbarea la Față”. În acest interval se construiește deasupra și un paraclis, „Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia”. Acestea sunt pictate între anii 1979 și 1981de monahia Viorica Crețu de la Mănăstirea Prislop. Continuă dezvoltarea lăcașului de cult, iar în 1990 se mărește edificiul inițial printr-un adaos. De această dată, pictura a fost executată de pictorul Mihai Chiuariu, între anii 1991-1992. Ceva mai târziu, în jurul anilor 2000, a fost construit și noul turn clopotniță și un paraclis cu hramul ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

A mai fost ridicată o clădire cu 4 nivele, din beton, care include o sală de mese, o sală de conferințe, chilii pentru personalul permanent al mănăstirii, precum și Centrul Social – Cultural ,,Sfântul Cuvios Nechita Sihastrul”. Clădirea include și spații de cazare pentru pelerinii care își îndreaptă pașii spre această zonă. Lăcașul situat într-o zonă de un pitoresc real, înconjurat de natură și munții Nechitului, a devenit, în timp, unul căutat atât de locuitorii zonei, dar și de stranieri și oameni de seamă din toate colțurile țării. Cu o vibrație aparte, Mănăstirea Nechit este locul ideal de reculegere, regăsire spirituală și rugăciune profundă