Printre primele şcoli din Moldova figurează şi cele înfiinţate în judeţul Neamţ. Astfel, după ce în 1747, în Iaşi, învăţământul domnesc se reorganizează pe vechile baze, iau fiinţă şi trei şcoli slavoneşti şi româneşti la Roman, Huşi şi Rădăuţi. Fiecare din aceste şcoli avea câte un dascăl, care preda atât slavona cât şi româna. Amintim că, la Roman, a luat fiinţă şi una dintre cele mai vechi biblioteci din Moldova.
Prima şcoală publică a apărut tot la Roman, în anul 1832. Era o şcoală de băieţi, care a funcţionat, în primul an cu 56 de elevi, profesor fiind numit, la 16 iulie 1832, „Ioan Naum din Piatra”. În acelaşi an, au fost înfiinţate asemenea şcoli şi la Bârlad, Focşani şi Galaţi.
În Piatra-Neamţ, prima şcoală particulară apare în 1835, iar prima şcoală publică în 1840, în timp ce la Roman au funcţionat trei şcoli particulare în 1837 şi şase cu 61 elevi în 1839. Documentele vremii mai consemnează prima şcoală publică la Târgu-Neamţ, în 1850.
În mediul rural, primele şcoli private apar în 1850, la Dobreni, Negreşti, Şerbeşti şi Căciuleşti. Numărul şcolilor va creşte considerabil după apariţia Legii instrucţiunii publice, promulgate de Alexandru Ioan Cuza în 1864. Atunci au fost înfiinţate şcoli primare la Gârcina, Grumăzeşti, Tazlău şi Vânători-Neamţ, pentru ca în 1863 numărul lor să crească la 27.
Personalitatea învăţătorului de altădată
Începuturile zâmbirilor de cărturărie, cum ne spune Leon Mrejeriu, fost învăţător şi prefect de Neamţ, în a sa lucrare, din 1940, „Eri și Azi. Contribuţii la istoricul învăţământului primar din judeţul Neamţ”, prima şcoală de stat, se arată în judeţul Neamţ, cam pe la 1831. Până atunci, aşa după cum se ştie, funcţionaseră şcoli catihetice pe lângă biserici şi mănăstiri, cum a fost şi cea de la Biserica Trei Ierarhi din urbea Piatra, de la 1827, la care a învăţat şi viitorul Episcop al Romanului, Melchisedec.
Odată cu înfiinţarea treptată a şcolilor din această parte de ţară, clădirile nou apărute, activitatea desfăşurată, cu roadele dobândite, l-au adus în prim plan pe sufletul şcoalei, care este învăţătorul. Aceştia, mai ales cei din zona Văii Bistriţei şi din jurul localităţilor Piatra-Neamţ, Târgu-Neamţ şi Buhuşi, prin personalitate culturală, temperament, activitate şcolară şi socială, metodă, moralitate, autoritatea de care se bucură în rândurile elevilor şi a satului, rezultatele obţinute, elementele „de samă pe care le-a dat dragostea de țară”, fac cinste şi azi dascălilor şcolii de pe aceste plaiuri de străveche vatră românească.
Printre cei mai vestiţi învăţători au fost: Neculai Nanu, cel dintâi dascăl al şcoalei din Broşteni (în judeţul Suceava – n.n.), la care a venit să înveţe carte şi Ion Creangă din Humuleşti. Iar „mai târziu, pe la 1885, urmează Mihai Lupescu, învăţător neîntrecut, suflet de apostol”, profesorul dr. I. Simionescu, în „Oameni aleşi”, numindu-l „Eroul Necunoscut”.
În continuare, amintim institutorii: D. Nanu (fratele lui N. Nanu), N. Vicol, fost şi revizor şcolar (1866), Ion Homicescu, Manoil Halunga, N. Busuioc, preoţii Focşa şi Nicolau, N. Barcan, Tăzlăuanu, I. Mancaş, D-na Lazu (intrată după pensionare în monahism), Gh. Nicolau, fost şi revizor şcolar, precum și Gh. Simionescu, Simion Scutărescu, Ştefan Zamwel, C. Vrânceanu, Al. Vasiliu, Zulnia Isăcescu, M. Pantazi, C. Parteni, Aurora Stamatiadi, Ana Ioachim, C. R. Teofănescu-Gribincea, I.T. Creţulescu, fost sub-revizor şcolar, D. Bogdan, din Piatra-Neamţ; preotul Celus, Gheorghe şi Smaranda Cosmovici, Alexandra Bradu, fost şi revizor şcolar, D. Zamwel, tot revizor şcolar, Gh. Bogrea, I. Bicleanu, din Târgu-Neamţ; preotul Gh. Dimitrescu, V. Butnariu, Gh. Mitrea, N. Dăscălescu, C. Fedeleş (mort, în Războiul de întregire 1916 – 1918), din Buhuşi (la acea vreme oraşul făcea parte din fostul ţinut, mai apoi judeţ Neamţ – n.n.).
Dintre învăţătorii renumiţi amintim, în afară de Neculai Nanu şi Mihail Lupescu, pe Simion T. Kirileanu (tatăl lui G. T. Kirileanu, din comuna Broşteni), C. Lateş, C. Pavilescu şi V. Arsinte – n.n.) – Mădei; N. Vasiliu – Borca; Teodor Daniilescu – Farcaşa; Petre Sălăgeanu – Schit (Răpciune), Gh. Leonescu – Hangu, Gh. Cădere – Buhalniţa, I. Mironescu – Tazlău (azi la Bacău – n.n.), Al. Baciu, fost revizor şcolar în timpul ministeriatului lui Spiru Haret şi C. Ciupercă -Mastacăn, preot N. Bicleanu – Boiştea (Petricani), Gh. Braşoveanu – Ţibucani, V. Şerpianu – Bălăneşti, C. Darie – Dobreni, Gh. Teofănescu – Gura Văii, Chiriac Roşescu – Grumăzeşti, P. Ciolan şi D. Focşa – Pipirig, Gh. Constantiniu – Bistriţa, N. Stan – Hârtop, V. Goian – Răuceşti, Pantelimon Hurjui – Bicaz, N. Lefler – Ghigoeşti, C. Adămoaie – Sarata, Mihai Diaconu – Hlăpeşti, Hr. Ghiţescu – Bistriţa, Al. Moisei – Nemţişor, M. Vârvara – Răuceşti, N. Antistescu – Preoţeştii (Timişeşti), V. Braşoveanu – Cut (Dumbrava – Roşie), M. Podoleanu ‑ Aplicaţie (Iaşi) (ultimii zece, morţi în Războiul de întregire).
În încheiere, amintim că şcoala primară nemţeană s-a dezvoltat, atât numeric cât şi calitativ, pe mai departe. În 1940, existau 39 şcoli primare urbane cu 146 învăţători urbani şi 206 şcoli primare rurale cu 560 învăţători.
Sunt date concludente consemnate de cel ce a fost revizor şcolar sub Spiru Haret (1908 – 1911), preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor din Neamţ (1912 – 1936) şi prefect (1933 – 1936) – Leon Mrejeriu.
Autor articol: Prof. Gheorghe RADU
