Drumețiile noastre în Neamț continuă și în luna februarie. Oprire facem, de această dată, în comuna Războieni, pentru a ne bucura de liniștea și încărcătura istorică și spirituală a Mănăstirii Războieni.
Lăcașul de cult este o mănăstire ortodoxă construită în anul 1496, în satul Războieni, în județul Neamț, situat la o distanță de 26 km de municipiul Piatra-Neamț. Hramul bisericii este sărbătorit, an de an, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, pe 8 noiembrie.
Construită de domnitorul Ștefan cel Mare în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă, în cinstea pomenirii oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă, Mănăstirea Războieni a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004.
Arealul Mănăstirii Războieni include 4 obiective: Biserica „Sf. Voievozi“, care datează din secolul XV, Turnul Clopotniță, din 1862, Stăreția, din secolul XX, și chiliile, ridicate în secolele XIX-XX.
Durata construcției bisericii nu este precizată nici în cronica lui Grigore Ureche și nici pe pisanie. Bazându-se pe proporțiile reduse ale edificiului, istoricul Constantin Turcu a presupus că s-ar fi început construcția bisericii la 26 iulie 1496, când s-au aniversat 20 de ani de la lupta de la Valea Albă.
„Această biserică este clădită pe osemintele ostașilor căzuți în luptă. Sub lespezile de piatră ale edificiului, din naos până în altar, pe o lungime de 10 m, o lățime de 3,5 m și o grosime de 30 de cm se află acele oseminte“.
Până în anul 1734, Biserica „Sf. Voievozi“ din Războieni a funcționat ca biserică parohială, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obște de călugări. „În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a schimbat statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici. Printre starețele Mănăstirii Războieni este de menționat schimonahia Suzana Ștefănescu (1830-1925), sora episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului. Ea a stărețit aici între anii 1906-1925, lăsând în Mănăstirea Războieni, la moartea sa, o obște de peste 50 de călugărițe“.
Peste timp, biserica a suferit o serie de modificări asupra construcției. În secolul al XIX-lea au fost adăugate două turnulețe, fără legătură cu bolțile, precum și un mic pridvor care a încadrat ușa de intrare de pe latura sudică. Fațadele exterioare au fost restaurate cu tencuială și var. Turnul-clopotniță, pe sub care se intră în incinta mănăstirii, a fost ridicat în anul 1862.
Mănăstirea a fost desființată prin decret în 1959, iar biserica voievodală a devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise la mănăstirile Agapia, Văratec și Slatina, iar cele tinere au fost scoase din monahism. Cu toate acestea, patru maici au rămas la Războieni, părăsind numai de formă veșmântul monahal. Cele mai multe chilii mănăstirești au fost demolate.
Între anii 1975-1977 au fost efectuate lucrări de restaurare la vechea biserică. În acea perioadă au fost dărâmate cele două turle adăugate în secolul al XIX-lea, pridvorul de la intrare și celelalte adaosuri. Astfel, biserica a fost readusă la înfățișarea inițială. „Săpăturile arheologice au dus la descoperirea unor gropi în care se aflau osemintele oștenilor căzuți, înhumate fără o ordine anume. Deoarece craniile decedaților nu au fost descoperite, se presupune că ele au fost depuse sub altar“.
Mănăstirea Războieni a fost redeschisă în anul 1990. În zonă au fost trimise maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. Obștea monahală a fost coordonată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998).
Mănăstirea Războieni are, în prezent, o obște de 26 de monahii și surori care au pus bazele unor ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie.
Iată încă un motiv, ca la final de săptămână, să vizitați județul Neamț!
Documentare realizată de
Oana-Talida COZMA
