Continuăm dezvăluirea locațiilor și lăcașelor de poveste ce pot fi accesate, la final de săptămână, cu ușurință, pe traseele din Neamț. De această dată, vă propunem un răgaz de rugăciune la Mănăstirea Horăicioara. Pentru a ajunge aici puteți alege dintre cele două variante de traseu. Prima dintre opțiuni este de pe DN 15 C Piatra-Neamț – Tîrgu-Neamț, din dreptul localității Dobreni, de unde se mai parcurg 15 km pe drumul județean 156A, prin localitățile Negrești și Poiana, până la Mănăstirea Horaița. Cea de-a doua opțiune ar fi cea din dreptul localității Crăcăoani, pe un drum comunal nemodernizat, pe o lungime de 6 kilometri.
La 900 de metri altitudine, în pădurile umbroase ale Masivului Stânişoarei, la o distanţă de aproape un kilometru de urcuş pe versantul muntos dinspre Nord-Estul Mănăstirii Horaiţa, se află Mănăstirea Horăicioara. Aceasta a mai fost denumită de localnici și Horaiţa din Deal sau Horaiţa Veche. Locul este recunoscut și căutat de credincioși pentru liniştea din zonă, pentru slujbele tihnite şi pentru izvorul tămăduitor la care aleargă cei aflați în nevoie.
Mărturiile spun că înainte cu un secol de a se înființa schitul de la Horăicioara, în poiana de sus viețuiau șase pustnici. Numele unora dintre ei stăruie și azi în toponimia locală: „Poiana lui Silvestru“, „Poiana lui Calinic“.
Schitul Horăicioara sau Horaița Veche a fost înființat în anul 1466, din porunca Voievodului Ștefan cel Mare. În anul 1480, arhimandritul Chiriac a ridicat prima biserică din lemn cu hramul „Buna Vestire“. La câțiva metri de actuala biserică, o placă de piatră acoperă din 1937 locul vechii Sfinte Mese a bisericii starețului Chiriac, cel care le era îndrumător sufletesc monahilor mutați pe vremea Sfântului Ștefan cel Mare din calea cotropitorilor. Piatra a fost așezată pe cheltuiala soţilor Epifanie şi Aglaia Curcut din Mitocu Bălan, Neamţ.
Calistra Hogaș descria locașul ca „un adevărat cuib de vulturi aninat în crăpătura unei stânci aeriene“.
Noua mănăstire
În 1868, în locul vechii biserici, arhimandritul Ermoghen Buhuș a ridicat o nouă biserică, de data aceasta din piatră, iar pe 20 octombrie a aceluiași an, arhiereul Isaia, vicar al Episcopiei Romanului, a sfinţit biserica cu hramul ,,Izvorul Tămăduirii“. Partea centrală a bisericii este un spaţiu circular asemenea rotondelor bizantine, cu absida altarului marcată în exterior, semicircular. Începând cu anul 1988, chiliile au fost consolidate, iar biserica restaurată şi împodobită cu pictura în frescă.
În octombrie 2007, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, așezământul de la Horăicioara a fost ridicat la rang de mănăstire.
Dacă mai demult erau puţini închinători care urcau la Horăicioara, acum numărul lor este în continuă creștere.
Mărturiile spun că în biserică se află o icoană a Maicii Domnului, cunoscută ca făcătoare de minuni. Tot aici, în perioada stăreției Arhimandritului Ermoghen Buhuș, se vorbește că s-a petrecut o minune: Maica Domnului a făcut să izvorască apa dintr-o stâncă aflată cam la 50 de metri depărtare de biserica schitului. Acest izvor, singura sursă de apă din împrejurimi, a fost binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufletești și trupești ale celor care veneau aici cu credință. Renumele său a adus alegerea ca al doilea hram al schitului să fie de „Izvorul Tămăduirii“.
Documentare realizată de
Oana-Talida COZMA
Surse: doxologia.ro | viziteazaneamt.ro | ortodox.ro
Foto: horaicioara.mmb.ro
