Printre cele mai frumoase, dureroase și revelatoare lecturi ale acestei luni se distinge romanul scriitoarei și poetei Zeruya Shalev, Soț și soție, carte care i-a adus prestigiosul premiu Corine Prize din Germania.
Un roman care mișcă cititorul, îl înfurie și îl tulbură datorită intensității emoționale cu care sunt abordate teme importante precum căsnicia, familia și sentimentul pierderii iubirii. Iluzia iubirii idilice, iluzia încrederii între doi oameni care își clădesc viața încă din anii tinereții pe o fundație imatură, mirajul statorniciei matrimoniale, toate acestea sunt despicate petală cu petală, nervură cu nervură, până ce esența, parfumul adevărului incomod se ițește la suprafață.
Ceea ce surprinde în acest roman nu este doar tematica de actualitate, ci și scriitura poetică, frumusețea frazeologică, puritatea și tăria cu care fragmente întregi despică adânc, aproape frapant, copleșind orice cititor.
„Am înţeles totul în noaptea aceasta, cât este de bine să te descotoroseşti de obositoarea luptă cu sine, am înţeles că el este pentru mine asemenea unui copil sau asemenea părinţilor, pe care nu îi poţi alege, de care nu poţi scăpa, asta este ceea ce ne leagă, asta ne face pe noi soţ şi soţie.”
„Sunt mulţumită de faptul că nimic nu ne mai leagă, cu excepţia câte unei nenorociri, parcă am fi toţi trei aruncaţi într-un adăpost în timpul unui război, iar după terminarea războiului, fiecare îşi va vedea de drum, şi dacă am da unul peste altul din întâmplare pe stradă, nici măcar nu ne-am recunoaşte, nimeni nu va dori să îşi amintească zilele umilitoare petrecute în ascunziş. Pare că şi legăturile de sânge se evaporă pe o asemenea căldură.”
„Deja îmi clănţăne dinţii de frig, dar el nu observă, trecutul îi înfierbântă sângele, nu sânii mei, plutind dinaintea lui, asemenea unor peşti graşi care expiră gata să îşi dea sufletul, un singur ochi îi este deschis, întotdeauna îmi urmărise nuditatea prin toată casa, trimiţând pe urmele mele zeci de degete, de fiecare dată când mă spălam, intra după mine şi îşi încerca norocul, iar eu mă enervam, nu te poţi dezbrăca în casa asta, fără ca lucrul acesta să nu pară o invitaţie. Bucură-te că e aşa, spunea el rănit, ai prefera să fiu indiferent la vederea ta?”
„Eu încerc să-mi dau seama ce anume a mai rămas din dragostea mea pentru el, care avea aproape aceeaşi vârstă cu a mea, ce rămâne din tot ce am făcut împreună, din ce am învăţat, din ce am acumulat, din zecile acelea de ani, şi din nou acelaşi cuvânt, nimic, nu rămâne nimic.
Scriitoarea pune în joc esențe tari precum și adevăruri indisolubile ca apoi să le atace chiar fundamentul lor. Pierderea pasiunii în iubire, reproșul ca armă creatoare, boala spiritului și a trupului ca fenomen care rezultă în urma urii, a frustrării, a neîmplinirii în căsnicie, toate acestea fac din romanul Soț și soție, nu numai o lectură dinamică, dar și o puternică analiză de sondare a sinelui cu efect de bulgăre de zăpadă.
ZERUYA SHALEV s-a născut pe 13 aprilie 1959, în kibbutzul Kinneret. Obține un masterat în studii biblice, apoi lucrează ca redactor de literatură la Editura Keshet. Debutează în 1988 cu volumul de poezie Țintă ușoară pentru lunetiști. În 1993, publică primul roman, Dansând, încremenind. Urmează romanele Viața amoroasă (1997; Humanitas Fiction, 2009, 2020), care îi aduce recunoașterea internațională, Soț și soție (2000) și Thera (2005). În 2004, la Ierusalim, cade victimă unui atentat cu bombă, recuperându-se cu greu. În 2011 îi apare romanul Fărâme de viață, iar în 2015, Durere. În 2021 publică romanul Destin (Humanitas Fiction, 2023). Zeruya Shalev este și autoarea a două cărți pentru copii, Puiul mamei (2001) și Uită-te la copil! (2014). De-a lungul carierei sale, scriitoarea a primit numeroase premii, printre care: Premiul de Aur și Premiul de Platină ale Asociației Editorilor din Israel (1997), Corine Internationaler Buchpreis (Germania, 2001), Prix Amphi (Franța, 2003), ACUM (Israel; 1997, 2003, 2005), Prix Wizo (Franța, 2007), Welt-Literaturpreis (Germania, 2012), Prix Femina Étranger (Franța, 2014), Premio Letterario ADEI-WIZO (Italia, 2017), Prix Jan Michalski (Elveția, 2019). În 2017, i s-a acordat distincția Chevalière des Arts et des Lettres. Cărțile sale sunt publicate în peste 27 de limbi.
Suzănica Tănase este scriitoare și trăiește în Canada alături de familia ei.
Autor articol: Suzănica TĂNASE
