Florenţa este unanim socotită drept leagănul Renaşterii. Aici, spre exemplu, la Accademia poate fi admirat „David”, capodopera lui Michelangelo. Sau, în Uffizi, călătorul găsește „Naşterea lui Venus”, de Botticelli. În chiliile de la San Marco pot fi văzute frescele lui Fra Angelico. Ori, conservate de la intrarea din Baptisteriul (care se află în faţa Domului meșterit de Brunelleschi), „Porţile Paradisului”, create de Ghiberti.
Dar câte nu am putut vedea la Florența? Căci, oriunde am ajuns, în orice colț al acestui oraș mirific, am dat peste opere create de Da Vinci, Dante, Tiţian, Caravaggio, Botticelli, Ghirlandaio, Caravaggio ori Galileo Galilei. Am explorat, pe îndelete, elegantele pieţe și piațete renascentiste. Am trecut, ce-i drept cu o viteză sporită (pentru că nu eram atrași în mod deosebit), de mulțimea de vitrine ale bijutierilor de pe Ponte Vecchio. Am traversat, astfel, râul Arno, căutând alte palate și grădini, foste proprietăți ale generațiilor din familia De Medici.
Orașul florentin are centrul vechi compact, cu toate obiectivele aflate la mică distanță unele de celelalte. Astfel că stilul nostru, acela de a explora la pas orașele vizitate, s-a potrivit de minune aici, ca și la Veneția.
Scurt istoric al Florenței
Florența se află în regiunea numită Toscana (cu o suprafață de 23.000 de kilometri pătrați), zonă a Italiei renumită pentru peisajele sale mirifice, cu succesiuni de dealuri încărcate de viță-de-vie. Logic, produsul de renume al Toscanei este vinul, felurite soiuri de struguri dând o sumedenie de vinuri care mai de care mai de apreciat. Dintre toate, în cele cinci zile de vacanță la Florența, am apelat la celebrul Chianti, care nu ne-a dezamăgit.
Toscana (cu o altitudine medie de 279 metri, cea maximă situându-se la Monte Cimone – 2.165 metri, cuprinde zece provincii, dintre care se detașează, ca punct de interes turistic, Florența (Firenze, în italiană). Celelalte provincii sunt Arezzo, Grosseto, Livorno, Lucca, Massa e Carrara, Pisa, Pistoia, Prato și Siena.
În date statistice, Florența – localitate atestată istoric din veacul întâi înainte de Hristos – se întinde pe o suprafață de 102 kilometri pătrați, se situează la o altitudine medie de 50 metri și avea, în 2018, un număr de 381.190 de locuitori (densitatea populației din acel an fiind aproximată la 3,7 locuitori/ kilometru pătrat).
Așa cum afirmam mai sus, istoria orașului, ca și cea a zonei, este una foarte veche, venind din antichitate.
În perioada cuprinsă între secolele IX și III înainte de Hristos, pe actualul teritoriu al Toscanei înflorea civilizația etruscă. Atunci sunt fondate cetățile Populonia, Fiesole, Arezzo, Volterra. În jurul anului 350 (î.Hr.), Roma cucerește teritoriul ocupat de etrusci și întemeiază numeroase colonii.
În anul 59 (î.Hr.), romanii pun bazele unei noi așezări, Florentia, pe malul râului Arno Noua. Localitatea a fost, la origine, colonie destinată veteranilor de război.
După căderea Imperiului Roman de Apus (anul 476), Florența este atacată de popoarele migratoare. Mai întâi au fost barbarii (în 552), apoi longobarzii pătrund în teritoriul actual al Italiei, ocupând rând pe rând Friuli, Treviso, Milano, Bologna, ajungând și în Toscana, la Lucca, și apoi în întreaga provincie.
După decăderea regatului longobard, Florența și împrejurimile ajung sub stăpânirea francilor, Carol cel Mare încoronându-se în anul 800 ca împărat al Sfântului Imperiu Roman. După anul 1000, conducătorii acestui imperiu se confruntă adesea cu papii aflați la conducerea Bisericii Catolice. Urmează câteva veacuri de lupte, locuitorii Florenței fiind de fiecare dată împărțiți în două tabere: guelfii, loiali Papei, respectiv ghibelinii, susținătorii Împăratului.
În anul 1050, Florența devine oraș imperial, sub autoritatea Împăratului, în timp ce Pisa, localitate toscană din apropierea Florenței, având ieșire la Marea Tireniană, se impune ca o importantă republică maritimă.
Începând cu veacul al XII-lea începe etapa de înflorire a Florenței, care debutează cu victoria asupra orașului Fiesole (anul 1125), câștigându-și, astfel, independența și proclamându-se republică. Prosperitatea pe care o cunoaște prin activitățile bancare, prin comerțul cu textilele și produsele alimentare, duce la un fapt istoric de mare importanță economică și socială: în anul 1252, Florența bate primul florin de aur – fiorino – numele monedei fiind dat de floarea de crin, simbolul străvechi al cetății.
Perioada de creștere economică este stopată de epidemia de ciumă din 1348, care decimează jumătate din populația Toscanei. Este vremea în care Boccaccio scrie „Decameronul”, operă literară fundamentală a Renașterii, alături de „Divina Comedie” a lui Dante Alighieri. Limba italiană în care scriu cei doi devine limbă oficială, folosită în administrație, în comerț și în toate celelalte domenii. Astfel, Florența se mândrește cu faptul că de aici a plecat limba vorbită ulterior în toată peninsula.
Cât despre Dante, cel care fusese exilat, în 1302, din Florența, din cauza opoziției sale politice, este de remarcat faptul că ajunge să scrie capodopera sa în exil, din care nu s-a mai întors vreodată, murind la Ravenna (1321).
Perioada de maxim avânt economic, social și cultural pe care o cunoaște Florența se întinde pe perioada veacurilor al XIV-lea, al XV-lea și al XVI-lea, când, nu întâmplător, la conducerea republicii florentine se află celebra familie De Medici.
Sub patronajul Marilor duci ai Toscanei din familia De Medici, se ajunge la perioada de aur a culturii florentine, numită ulterior Renaștere, care, ca mișcare culturală s-a bazat pe înflorirea inovatoare a literaturii latine și autohtone, începând din secolul al XIV-lea, când erau cercetate sursele literare din antichitatea clasică creditată lui Francesco Petrarca. Dezvoltarea în pictură a tehnicilor de perspectivă, de acordare a unei realități mult mai naturale, a dus și la o reformă educațională.
Renașterea italiană a dat culturii universale, așa cum vom vedea în episoadele următoare, artiști precum Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Botticelli, Brunelleschi, Donatello, Ghirlandaio.
Turist de serviciu: Valentin ANDREI
