Cercetător Centrul de Economie Montana (CEMONT)
Sunteți cercetător științific în cadrul Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu“ al Academiei Române, Centrul de Economie Montană (CE-MONT) Vatra Dornei. Cum și de ce v-ați îndreptat atenția spre partea de cercetare?
Măria sa TIMPUL golește nisipul din clepsidre și, din când în când, ne îndeamnă să facem câte un bilanț. Timpul este un capital care nu ne aparține, dar ne consumă prin fapte, acțiuni, rezultate. Acum și aici se produce un astfel de bilanț pentru mine, un șir de adunări și scăderi, de înmulțiri și împărțiri (care nu dau cu rest), care duc la un rezultat concret: EU.
Mi-am început cariera ca cercetător chimist, iar traseul profesional actual este tot de cercetător, dar într-un front mai complex cu componente sociale, (bio)economice, culturale, ecologice, management, antreprenoriat, resurse montane etc.
Pot spune că lucrez în cercetare de la 16 ani. În copilărie am lucrat în cursul vacanțelor la Stațiunea de Cercetare Experimentală și Producție Pomicolă Fălticeni. Un uncheș m-a luat să lucrez cu el, ca să câștig și eu un ban. Am lucrat într-un laborator de pedologie: măsuram umiditatea solului în diferite condiții, infiltrații, provocam ploi artificiale, măsuram precipitațiile etc. Am intrat de mic într-o lume deosebită, îi ascultam pe cercetătorii vremii, lucram cu ei, îi imitam în gândire și vorbire și mi-a prins bine.
Adevărata consacrare în cercetare s-a produs la Institutul de Cercetări pentru Fibre Chimice Săvinești unde am ajuns prin repartiție guvernamentală pe baza rezultatelor deosebite din școală. Veneam cu 10 la examenul de bacalaureat, cu 10 la examenul de diplomă, cu medie generală peste 9.00. Între timp am devenit coordonatorul Centrului de Incubare Creativ Inovativ de Afaceri (CICIA). Această organizație non-guvernamentală s-a înființat ca „măsură activă de ocupare” și nu ca instrument de competitivitate, ceea ce ne-a orientat spre problematica socială a mediului de afaceri. Principala activitate a incubatorului a fost de a oferi start-up-urilor acces la infrastructură. Pe lângă acestea am dezvoltat servicii de sprijin care să le fie utile și necesare: cursuri de formare, traininguri, asistență și sprijin în planificarea afacerilor. Ne-am orientat către tineri pentru că i-am considerat o categorie vulnerabilă la trecerea de la școală la viața activă.
Ați scris 27 de cărți, ați obținut 4 brevete de invenții și ați realizat peste 65 de lucrări publicate în reviste de specialitate. Care sunt cele mai importante proiecte la care ați lucrat în ultimii ani?
Am scris și am publicat articole științifice, cărți, am participat la organizarea unor evenimente de tip târg, expoziție, festival de produse gastronomice montane. Am scos în evidență zona montană a județului Neamț și am extins prin multiplicare la întreaga arie a Carpaților României. Dintre cărțile publicate menționez: Gastronomie în Munții Neamțului (2014 Avădănei Vasile, Latu Lazăr, Avădănei Lidia), Civilizația montană a județului Neamț văzută prin ochii tinerei generații (2016, Avădănei Vasile, Horlescu Gabriela, Avădănei Lidia), Spațiul dezvoltării durabile bioeconomice montane, (2017, Avădănei Vasile, Avădănei Lidia), Ia – ADNul civilizației montane românești (2019, Avădănei Vasile, Avădănei Lidia). Alte articole pe care le-am publicat au fost consacrate turismului rural, agroturismului, bioeconomiei montane, tehnologiilor artizanale, altor elemente de cultură – lada de zestre sau tehnologia casnică .
De asemenea, am elaborat și am descris o serie de concepte originale privind specificul problematicii montane actuale, precum sindromul vibrației valorilor străbune, clepsidra scadențelor, o hartă a ariilor etnografice din Carpații României, dar și o structură curriculară de predare a competențelor antreprenoriale folosind jocul LEGO și metoda CANVAS.
Cartea IA – ADN-ul civilizației montane românești a fost lansată la finele anului 2019, aș vrea să ne prezentați pe scurt acest proiect legat de rădăcinile populare ale zonei montane.
IA – ADN-ul civilizației montane românești, cea mai recentă carte a fost rezultatul unui parcurs emoțional în cadrul mai multor proiecte finanțate de Consiliul Județean Neamț și Direcția Județeană pentru Tineret și Sport Neamț. A fost un contact practic permanent cu oameni din județele Neamț, Suceava dar și din alte arii geografice din Carpați. Acestea ne-au inspirat și ne-au mobilizat într-o producție deopotrivă literară și științifică în care am descris o semiotică complexă despre ie și despre portul popular, ca un element fundamental al locuirii montane care definesc sensibilitatea, inteligența, spiritualitatea, îndemânarea, dragostea, familia, comunitatea, generațiile în succesiunea lor. Această carte a fost distinsă cu premiul Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România (AJTR) la secțiunea Artă și Identitate (2019).
De-a lungul timpului, am fost răsplătit cu câteva premii de referință și dintre acestea aș aminti Premiul Eden – Destinație turistică de excelență pentru județul Neamț – 2015, Premiile voluntariatului nemțean – 2013, Premiul „A. Tacu” al Institutului de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” al Academiei Române filiala Iași – 2011 sau Medalia de Aur a Academiei Oamenilor de Știință din România – 2003 (cu Asociația Ecoforest). Trebuie să precizez că am înregistrat și câteva succese internaționale, recunoașterea muncii mele fiind atestată și peste hotare.
De unde vine, practic, fascinația dumneavoastră pentru lumea montană?
În anul 2008 l-am cunoscut pe Radu Rey, promotor al dezvoltării montane, care mi-a arătat un alt univers fabulos al culturii civilizației românești. Un univers care avea nevoie de sprijin pentru supraviețuire și punere în valoare. Funcționa atunci Forumul Montan din România ca instrument al societății civile. Apoi au fost alăturate Agenția Națională a Zonei Montane ca structură a administrației publice (în cadrul Ministerului Agriculturii și al Dezvoltării Rurale) și Centrul de Economie Montană ca structură de cercetare din cadrul Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române. Aceasta mi-a adus în carieră un nou suflu. Problemele montane sunt foarte mari și foarte grele, dar sunt și sensibile la schimbare inovativă.
Am „descoperit” că pentru abordarea problematicii montane trebuie plecat de la elementele de cultură și civilizație care definesc în mod decisiv atât dorința de progres cât și cea de conservare a tradițiilor. Împreună cu domnul Latu Lazăr am înființat Forumul Montan din România Filiala Neamț. Am derulat câteva proiecte importante prin care am fixat o ștachetă de exigență și performanță în dezvoltarea montană. Am scos din „conservare” domeniul gastronomiei montane, elemente importante de turism montan, organizarea afacerilor în zona de munte, definirea „produsului montan” ca denumire de origine pentru susținerea pe piață. Au fost desfășurate activități de tip tabără pentru problemele fundamentale ale tinerilor: dezvoltare personală, dezvoltarea carierei, ocupare, antreprenoriat, vulnerabilitatea tinerilor performeri.
Unde își are rădăcinile Vasile Avădanei și cui datorează ceea ce este astăzi?
M-am născut în lunca Moldovei, aproape de Baia istorică, m-am înfruptat din darurile muntelui la Piatra Neamț, orașul care m-a adoptat și m-a consacrat în primul val. Uneori m-a „trântit”, dar nu mai are importanță. M-am „rafinat” în inima Bucovinei, la Vatra Dornei, care m-a consacrat în al doilea val. Parcursul carierei și lipsa aderării la un grup de obediență m-a menținut în lumea științei (cu un parcurs complex de la fibrele sintetice și ingineria chimică la portul popular și la tehnologiile alimentare artizanale) pentru că am știut să „citesc” noul, elementul de inovare și de schimbare și să găsesc noi semnificații și roluri. Universul meu cultural și profesional se întinde între două repere extreme. Primul, când eram student, când un coleg mi-a sugerat să particip la o sesiune de comunicări cu o temă: „relativ și absolut în cunoaștere”. Aceasta a devenit pentru mine o preocupare transversală care mi-a deschis calea spre schimbare și m-a ajutat în multe împrejurări.
Cel de-al doilea reper l-am primit când eram cercetător la Săvinești, iar un coleg de serviciu mai „pasiv” a acceptat să meargă și el într-o drumeție pe Ceahlău. Pe la jumătatea ascensiunii a exclamat cu năduf: „eu nu înțeleg ce vedeți voi (noi ceilalți din grup) în chetroaiele astea”. Am fugit toată viața de oamenii fără semnificații personale. Și, Doamne, mulți sunt!
Desigur, nu pot încheia fără a evidenția contribuția soției la toate aceste realizări. Pentru că le-am făcut împreună și ne-am completat reciproc între formulare și aplicare, între diseminare și multiplicare. Din acest motiv apare co-autor la materialele realizate în cadrul proiectelor. De asemenea mulțumesc voluntarilor care au participat la diferite acțiuni în cadrul asociației CICIA.
