Cafeneaua Culturală găzduiește în această ediție, cu onoare, o personalitate marcantă a societății românești. Dumitru Prunariu, primul și singurul român care a zburat în Cosmos, în misiunea Soiuz 40, în cadrul programului spațial „Intercosmos“, a răspuns întrebărilor noastre. Excepțional prin abordare, modest, cald și extrem de natural, impresionează din primul moment în care interacționezi cu dumnealui. Fascinant și inspirativ, un om complex și captivant, Dumitru Prunariu face confesiuni despre experiența sa, unică, de prim cosmonaut român.
De unde dragostea pentru zbor și dorința de a ajunge în spațiul cosmic?
Dumitru Prunariu: Dragostea pentru zbor s-a manifestat de mic, pur și simplu. M-a atras cerul, m-au atras avioanele! Apoi, am început să construiesc aeromodele. Am considerat că din acest domeniu trebuie să-mi fac o profesie, pentru a o practica cu drag. La cosmos m-am gândit mult mai târziu, când am fost pus în fața oportunității de a opta pentru a deveni candidat cosmonaut. Cosmosul mi se părea mult prea îndepărtat pentru România. Nu știam că sunt institute care se ocupă de acest domeniu. România este, totuși, ancorată la acest domeniu de înaltă performanță, încă din 1968, când a aderat la Acordul Guvernamental Intercosmos.
La 14 mai 1981 ați devenit primul român care a zburat în spațiul cosmic, participând la misiunea Soiuz 40, din cadrul programului spațial „Intercosmos“. Ați petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Ne puteți descrie cum a fost această experiență?
Dumitru Prunariu: Este mult de povestit. E greu de spus în câteva cuvinte ce a reprezentat acel zbor pentru mine și cum s-a desfășurat. A fost o cotitură istorică, nu numai pentru mine personal, ci și pentru cercetarea românească, pentru poziția României în ierarhia statelor care se ocupă de cercetări cosmice. Prin acel zbor, nu numai eu am devenit al 103-lea zburător în cosmos al planetei! România a devenit al XI-lea stat care are cosmonaut propriu, care a efectuat în spațiul extra-atmosferic experimente complexe, cu ajutorul unui cetățean român, cu o persoană pregătită special să efectueze experimente științifice la bordul unui laborator spațial. Trăirile au fost foarte diverse, de la curiozitatea foarte mare despre cum este în cosmos, cum se trăiește acolo, ce reprezintă, de fapt, zborul, cum te simți la lansare, la aterizare, imponderabilitate și până la perseverența de a efectua experimente care au adus rezultate oamenilor de știință de pe Pământ, iar prelucrându-le am obținut completări în cunoștințele științifice existente, la acel moment, în domenii ca astrofizică, tehnologii spațiale, medicină, biologie, psihologie.
Zborul în spațiu a reprezentat o selecție foarte dură și o pregătire foarte strictă. Ați fost selectat dintre 150 de candidați. Ce credeți că v-a ajutat să vă detașați de ceilalți competitori?
Dumitru Prunariu: În România s-au efectuat câteva ture de selecții de candidați. Se estimează la 150 numărul celor care au ridicat mâna voluntar și au spus „vreau și eu“ și au intrat într-un proces de investigații medicale, în primul rând. Ce m-a detașat pe mine? La început, nimic. Răspunsul poate părea șocant, eram și eu un tânăr care alături de mulți alții, speram să aflu mai multe despre sine. Încet, încet, îmbogățindu-mi cunoștințele despre spațiul cosmic și urmând o serie de cursuri, am descoperit un domeniu interesant. Apoi a devenit fascinant și am început să învăț. Singura mea șansă era să fiu sănătos, să am o condiție fizică bună și să am rezultate foarte bune la examene, la probele practice, la simulator. În final, în faza de selecție, în România am îndeplinit unele dintre aceste condiții și din 7 candidați, am rămas doi, eu și Dumitru Dediu. Noi am rămas pentru a efectua tot programul de pregătire pentru a deveni cosmonauți. Ne-am deplasat în Orășelul Stelar, am învățat limba rusă, ceea ce nu a fost deloc ușor, am avut cursuri 8 ore pe zi, am avut examene la fiecare jumătate de an, am avut probe practice, zboruri cu avionul, salturi cu parașuta, antrenamente în zone climatice diferite, în caz de aterizare să fim pregătiți să facem acest lucru și pe pământ, pe ocean sau pe mare, în zone de stepă sau în deșert. Pregătirea a durat 3 ani, din martie 1978 până înainte de zbor, în mai 1981. Sigur, vara aveam concediu câte o lună și jumătate și veneam acasă. În Orășelul Stelar eram cu familiile, aveam o viață de familie normală, copiii mergeau la grădiniță, soția se ocupa de ei. Ea și-a întrerupt activitatea pentru a-și urma soțul în misiune. Este trecut oficial în documente. În final, după toate examenele și probele date, am avut rezultate foarte bune. M-am detașat net de contracandidatul meu român. Această competiție nu era cu o altă țară, competiția mare era cu celălalt partener din țara ta. Am reușit să obțin rezultatele astfel încât să fiu ales pentru a reprezenta România în cosmos.
Ați luat vreun obiect personal cu dumneavoastră, în spațiu?
Dumitru Prunariu: Da, aveam dreptul să luăm un kilogram de lucruri personale cu noi în spațiul cosmic. Am luat un mic calculator, cu care să fac anumite calcule la bordul navei cosmice, pentru a optimiza anumite procese.
Ceea ce am dus și mi-a rămas ca o amintire foarte dragă, au fost fotografiile băieților mei. Le-am aplicat o ștampilă care există numai la bordul Stației Orbitale și le-am avut afișate pe unul dintre pereții stației pe toată această perioadă. Desigur, este foarte important să-ți simți familia aproape, iar pe cei mici să-i vezi zilnic în preajma ta.
Cum se vede Pământul din Cosmos? L-ați înconjurat de 125 de ori în această expediție. România se vede de acolo de sus?
Dumitru Prunariu: Bineînțeles că se vede România din spațiu. Din spațiu poți să distingi foarte multe lucruri. Diametrul Pământului este de aproximativ de 13 mii de kilometri, iar noi zburam la o altitudine de 350 de kilometri. De la acea altitudine, vedeam din orizont în orizont, un diametru de aproximativ de 4.000 de kilometri, iar detalii puteam distinge într-un perimetru cu diametru de circa 2.000 de kilometri. Uitându-ne prin hublou, întorcând capul de la stânga la dreapta, puteam să vedem de la Paris, deasupra Franței, până la granițele României. Toată Europa o vedeam aproape dintr-o privire. Normal că atunci când treceam pe deasupra României mă uitam cu multă atenție, căutam să determin unde este orașul meu natal, Brașov, unde este Bucureștiul. Mă gândeam unde-mi sunt părinții, rudele. De asemenea, se vedeau foarte clar, firul Dunării, Delta, Marea Neagră. Normal că de acolo, de sus, România se vedea fără granițe, dar cunoscându-i contururile naturale, efectiv, mi-a generat impresia că arată ca o pâine rumenă de casă.
Care este partea cea mai dificilă în adaptarea fizică și psihică pentru zborul în cosmos? Cum se resimte imponderabilitatea?
Dumitru Prunariu: Adaptarea psihică nu cred că a fost o problemă. Am avut emoții, dar nu mi-a fost frică. Un bun aviator și un bun cosmonaut nu au frică, ceea ce poate genera panică. Vă dați seama că în spațiul cosmic zbori, după cum spun unii, într-o cutie de conservă. O navă cosmică, cu un volum al motorului de comandă de 3,8 metri cubi, este cam cât partea din față a unui autoturism mai mare. După multe antrenamente, abordezi cu multă deschidere această situație. Nu-ți mai este frică, ai încredere în tehnologia pe care o exploatezi. Eu am învățat-o foarte bine, îi cunoșteam limitele, știam ce pot, știam cum pot să mă salvez din orice situație care putea apărea. Dacă ai probleme, claustrofobie, ești eliminat din start în momentul testării pentru a deveni candidat cosmonaut. Toate aceste calități se testează. Am avut emoții omenești, eram pentru prima dată în spațiul cosmic, reprezentam România, reprezentam țara natală, înțelegeam că este un moment istoric, dar frică nu mi-a fost, poate și pentru că știam foarte bine, cel puțin teoretic, tot ce mi se întâmplă. Imponderabilitatea creează anumite probleme în adaptarea organismului, dar toate acestea au fost studiate. În momentul în care nu ai necunoscute majore în față, nu ai de ce să-ți fie frică. Eu consider că frica apare în fața necunoscutului, când apar anumite fenomene și nu știi ce se va întâmpla. Normal că toate modificările care apar în organism duc la o stare generală de disconfort care dispare după 3-4 zile. Am avut probleme cu coloana din cauza lipsei de gravitație, nu mai simțeam pe coloana mea apăsarea organismului. Simți nevoia de mișcare, să te rotești și această senzație se diminuează, apoi trece complet. După aceea, apar probleme inverse la întoarcerea pe Pământ. După ce te-ai obișnuit cu imponderabilitatea, corpul este supus din nou forței gravitaționale. Ai impresia că ești de două ori mai greu decât erai înainte, abia te ții pe picioare primele ore.
Aș vrea să ne vorbiți despre misiunea dumneavoastră în Cosmos. Ce tip de experimente științifice ați realizat?
Dumitru Prunariu: Studiul radiațiilor comice este un domeniu destul de vast, care este abordat de toate echipajele. Am studiat nivelul radiațiilor de-a lungul orbitei în jurul Pământului, cu preponderență nivelul radiațiilor deasupra Atlanticului de Sud, unde există o anomalie și nivelul lor crește cam de 20 de ori față de alte altitudini. Au fost și alte experimente tehnologice, medicale. Eu practic am fost un cobai în spațiul cosmic. În primul rând, s-au făcut măsurători complete, zilnice, asupra parametrilor mei medicali, care erau transmiși prin telemetrie la sol. S-au făcut teste psihologice pentru a determina capacitatea de muncă, atenția, viteza de calcul matematic în condiții de imponderabilitate, când organismul este supus unui disconfort.
Am citit că întoarcerea a fost cu peripeții. Au fost 4 secunde de întârziere la deschiderea parașutei. Ce ați simțit în acele momente?
Dumitru Prunariu: Da, e adevărat. În loc să se deschidă parașuta la 9.600 metri deasupra Pământului, s-a deschis la 7.000. Au fost 2.500 metri de cădere liberă, în gol, neștiind dacă se deschide la timp sau dacă se mai deschide. E adevărat că acele secunde le-am perceput ca minute întregi. Ne-au dat emoții mari, ne-au trecut respirații reci. Mai îngrijorător a fost faptul că noi fiind în comunicare cu Centrul de Conducere al Zborurilor, în acele 4 secunde a simțit cum s-a făcut o liniște mormântală și acolo. Toți stăteau cu sufletul la gură să vadă dacă se deschide parașuta sau nu. Acea liniște ne-a alarmat mai mult decât faptul că noi singuri am constatat că nu se deschide parașuta. Mi-am dat seama că toată lumea înțelesese gravitatea situației. Dar s-a deschis și am ajuns cu bine jos.
V-ați întoarce în cosmos? Dacă da, unde v-ar plăcea să zburați?
Dumitru Prunariu: La bordul Stației Orbitale, indiscutabil, pentru că de aici poți să vezi Pământul și imaginile Pământului sunt superbe văzute din spațiul cosmic. Le vezi live, în momentul în care se petrece orice pe Pământ. Atmosfera terestră se vede superb, ca o coajă foarte subțire, albăstruie, pe orizontul terestru. Poți să vezi fenomene naturale extraordinare, care se modifică permanent. Dacă ar fi să aleg pentru ceva mai departe, cred că m-aș duce și până pe Lună.
Cum vedeți zborurile în spațiu în scop turistic? Au fost anunțate primele astfel de zboruri în perioada următoare.
Dumitru Prunariu: Turismul se va dezvolta indiscutabil. Există firme, există miliardari care investesc în acest domeniu. Este la început acum turismul cosmic, dar să nu uităm că primul miliardar care a plătit pentru un zbor cosmic a fost Dennis Tito, în 2001. Acum sunt propuse zboruri suborbitale, până la limita cosmosului acolo unde oamenii, într-o navă cosmică, pot simți pentru câteva minute imponderabilitatea, pot vedea cosmosul negru deasupra lor, orizontul Pământului și suficiente detalii pe Terra. Vor fi construite nave cosmice, stații orbitale speciale pentru turiști! Există deja proiecte și testări.
Turismul va constitui o afacere deosebită, mai ales pentru cei care-și permit.
S-au împlinit 40 de ani de când ați zburat în cosmos. În cât timp credeți că România ar mai putea trimite un cosmonaut propriu în Spațiul Cosmic?
Dumitru Prunariu: Este greu de spus. Ceea ce este sigur e faptul că Agenția Spațială Europeană a declanșat un nou proces de selecție de candidați cosmonauți, din țările membre, iar România este membră. Procesul de înscriere s-a încheiat pe 18 iunie și sunt înscriși deja 255 de români, dintre care 199 băieți și 56 de fete. La nivel european s-au înscris 22.589 de candidați. Procesul efectiv de selecție va dura cam 1 an și jumătate. Avem șansa să avem un candidat cosmonaut ales, dar trebuie să înțelegem că procesul va fi foarte dificil, nu din punct de vedere al identificării unor persoane cu capacitățile necesare să zboare în spațiul cosmic, căci selecția nu depinde doar de calitățile fizice și intelectuale ale candidaților, ci și de statutul țării în cadrul activităților spațiale europene. Vom vedea!
Cum a perceput familia dumneavoastră performanța de a fi primul, și până la această oră singurul cosmonaut român care a zburat în spațiu? Ați avut susținere?
Dumitru Prunariu: Am avut susținere totală din partea familiei. Am avut ceva rețineri cu părinții mei, care nu știau ce înseamnă efectiv zborul. A venit momentul în care m-am oferit voluntar pentru zborul cosmic și am venit la părinți, le-am povestit despre ce este vorba. Mama s-a uitat lung la mine, s-a gândit și mi-a spus: ,,Dorine, dacă au nevoie de tine, du-te!“. Acest răspuns a constituit o mare încurajare pentru mine. Dacă m-au selecționat înseamnă că aveau nevoie de mine. Apoi soția, care este și ea la bază inginer de aviație, a fost alături de mine toate perioadele de pregătire, de zbor cosmic, și după aceea, în eforturile de a ține familia în mână, când eram în numeroase deplasări, în noul meu statut de persoană publică, de prim cosmonaut român.
Ați declarat că sunteți convins că există forme de viață în Univers, în afara de planeta Pământ. De ce credeți că este atât de greu de acceptat pentru oameni acest lucru?
Dumitru Prunariu: E absurd să gândim că suntem singurele ființe din Univers. Dacă este să o luăm pur statistic, deducem faptul că facem parte dintr-un sistem planetar în care Pământul întrunește toate condițiile de viață, așa cum o cunoaștem noi, dar ea poate să existe și în alte forme în Univers, poate nici nu ne putem închipui cum.
Acum căutăm viață pe alte planete și pe alți sateliți naturali ai altor planete. Am reușit să descoperim în sistemul nostru solar apă; până și pe Lună există apă. La fel și pe Marte. Sunt sateliți ai planetelor gigant – Saturn, Jupiter – care au oceane întregi pe ele. Noi considerăm că acolo unde este apă, sunt șanse să existe forme de viață. Până la ce nivel, nu știm, dar ne așteptăm să găsim forme de viață și pe alte planete. Sondele trimise pe planeta Marte caută să determine urme biologice ancestrale. Noi considerăm că Marte a fost odată, o planetă locuită. Cum a dispărut viața de acolo? Cum a devenit aridă? Continuăm să studiem, încercăm să aflăm dacă și Pământul nostru ar putea avea în viitor o astfel de soartă. În Univers se petrec multe fenomene, iar noi suntem la începutul investigării lor. Gândiți-vă că abia s-au împlinit 60 de ani de la primul zbor în cosmos a lui Iuri Gagarin. La scară planetară ce înseamnă? Nimic. Unde ar ajunge cercetările peste 100 de ani, dar peste 1.000 de ani? Noi estimăm că probabil în secolul acesta vom avea întâlniri de gradul trei, întâlniri cu alte inteligențe. Totul este la nivel de supoziție, bazat pe anumite determinări științifice, reale, înregistrare de noi în Univers.
Vă considerați un om norocos, ținând cont de experiențele trăite?
Dumitru Prunariu: Faptul că am ajuns în cosmos și acel român ajuns în cosmos am fost eu, pe lângă munca intensă pe care am depus-o pentru așa ceva, pe lângă șansele care mi-au fost oferite, da, mă consider un om cu noroc. Sunt un om norocos, și profesional și din punct de vedere familial. Am doi băieți care au reușit în domeniul aviației, unul zboară, unul este expert în cadrul Aeronauticii Civile.
Ce ați transmite celor care visează să-și depășească limitele?
Să-și dorească cu ardoare să-și depășească limitele. Să lase gândurile să zboare, visurile să se dezvolte, să viseze la ceea ce doresc să realizeze, iar încet-încet, visurile se pot transforma în realitate.
621643 01.04.1981 The Yuri Gagarin Cosmonauts Training Center. Members of the Soyuz-40 spaceship’s main crew Commander, Soviet pilot-cosmonaut Leonid Popov (right) and cosmonaut-researcher of the Socialist Republic of Romania Dumitru Dorin Prunariu in a Soyuz spaceship simulator.,Image: 56475296, License: Rights-managed, Restrictions: 81-5017, Model Release: no, Credit line: Profimedia
Autor articol: Oana-Talida Cozma
