Anul acesta, pe 15 mai, am aniversat nașterea celui mai cunoscut pictor român, Nicolae Grigorescu, unul dintre fondatorii picturii române moderne, a cărui operă a fost prezentată în revista noatră.
Printre cei care au continuat misiunea sa și au avut un rol major în pictura românească se numără și Camil Ressu.
Camil Ressu a absolvit cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti (1899) şi din Iaşi (1902). Şi-a continuat studiile la München şi Paris, unde a frecventat Academia „Julian” (1902-1908). În 1917, împreună cu alți pictori și sculptori la care ne vom referi în articolele viitoare, Camile Resuu a fondat, la Iaşi, gruparea „Arta română”. A luat parte la înfiinţarea Sindicatului artiştilor plastici, al cărui preşedinte a fost timp de doi ani (1921-1922). A fost profesor (1925-1930) şi rector al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti (1930-1941) şi preşedinte de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici (1950-1962).
Specific creației lui Ressu este fără îndoială predominanța elementului grafic, care, deși prevalează, aduce un plus prin plasticitate, cromatică, monumentalitate și succesiune a planurilor, bine structurate. Temele sale predominante prezintă o viziune gravă, neidealizată, asupra vieții, îndeosebi asupra vieții țăranului român.
Despre crezul și creația sa, însuși artistul ne-a lăsat următoarea mărturie: „Artistul adevărat știe că sentimentele și tragicul vieții omenești se exprimă în arta lui nu numai prin tema subiectului, ci mai ales prin dispoziția liniilor, spațiilor, culorilor și umbrelor, care prin ele însele sugerează sentimente diferite.”
Autor articol: Radu Cristian MACAVEI
