Astăzi se spune că adevărul este relativ și că fiecare persoană are propriul adevăr. Trăim relativizarea valorilor morale. Se spune că viața cuiva este guvernată de ceea ce simte că îi face bine. Dacă persoana se simte bine într-un anumit loc, dacă ceva îi îmbunătățește starea, atunci nu contează alte probleme, alte principii care o înconjoară. Criteriul folosit este să se simtă bine și devine regula care guvernează conduita oamenilor. Ceea ce validează o situație sau un comportament în zilele noastre este: „Mă simt bine sau nu în ceea ce fac?“.
Acest concept a predominat în societatea noastră în ultimii ani. Întâlnim relativizarea în mass-media, în muzică, în scrierile moderne, în universități, în dezbaterile despre etică și morală. Uneori, când ceva ne afectează, ajungem să spunem: „Este greșit!“ și trebuie să facem alegerea. La un moment dat în viață sunem nevoiți să luăm o decizie, dacă încercăm să trăim în lumină și conduși de valorile pe care le credem corecte. În caz contrar, alegem să ne lăsăm purtați de „valurile“ vremii.
Haideți să încercăm să trăim vieți mai bune și mai drepte. Să încercăm să recunoaștem la noi păcatul și să avem puterea să îl corectăm. Să facem acțiunile noastre din dragoste, cu blândețe, având grijă de noi înșine, ajutându-ne unii pe alții, purtând poverile unii altora pentru ca întreaga comunitate să trăiască o viață mai bună și cu bucurie.
Grav nu este păcatul, ci păcatul nerezolvat, nerecunoscut și netratat. Pentru păcat există iertare, răscumpărare și eliberare.
Când vorbim despre bunătate, ajutor, bun simț, nu trebuie să ne adresăm doar celor care dețin pârghii de conducere, ci trebuie să ne gândim și la noi și la întreaga comunitate. Este responsabilitatea noastră să ne rugăm și să trăim vieți mai frumoase, sprijinindu-ne unii pe alții.
Dumnezeu să ne dea putere, alinare și milă să reușim împreună să ne facem viața un pic mai fericită!
Autor articol:
Carmen-Elena NASTASĂ, manager
