În episodul anterior vă informam că Forul Roman, Colina Palatină și Colina Capitolină formează, împreună, un amplu muzeu al civilizației romane, muzeu aflat în aer liber în imediata vecinătate a a Colloseumului. În cele ce urmează vă vom familiariza cu ce puteți întâlni în interiorul Forului Roman. Vom începe cu Arcul lui Constantin, monument care se află în afara Forului.
Arcul lui Constantin a fost ridicat în anul 315 d. Hr., pentru a comemora victoria împăratului Constantin I în bătălia de la Podul Milvian (312). Această structură emblematică stă ca o mărturie a gloriei imperiale romane și a realizărilor militare.
Arcul este situat strategic în apropierea Colosseumului și a Forumului Roman, subliniind rolul său simbolic în celebrarea triumfului militar și a puterii imperiale. Este construit din marmură, are trei arcade – una centrală, impunătoare, două laterale, mai mici -, monumentul în integralitatea sa având o înălțime de 21 de metri. Este bogat decorat, multe dintre componente provenind de la alte construcții (o practică des întâlnită în antichitate). Impunătorul edificiu este împodobit cu opt statui care îi reprezintă pe daci și cu o serie de basoreliefuri cu scene de luptă din războaiele dintre Decebal și Traian. Acestea provin din Forul lui Traian, fiind realizate pentru un monument dedicat lui Marcus Aurelius. Alte opt medalioane de pe Arcul lui Constantin, cu scene de vânătoare ori sacrificii, provin de la un monument închinat lui Hadrian. Doar decorațiunile din partea centrală și partea de jos a monumentului, care înfățișează scene de luptă din bătălia de la 312, au fost concepute pentru Arcul lui Constantin.
Impunătorul monument, cel mai bine păstrat Arc triumfal din zonă, reflectă nu numai măreția Romei antice, ci semnifică și schimbarea profundă către creștinism, schimbare care s-a produs sub conducerea lui Constantin, un moment esențial în istoria Imperiului roman care a marcat începutul unei noi ere.
Arcul lui Titus, pe care se citește inscripția SENATVS POPVLVSQVE·ROMANVS DIVO·TITO·DIVI·VESPASIANI·F[ILIO] VESPASIANO·AVGVSTO, a fost înălțat de Domițian în anul 81 d.Hr., în memoria împăratului care a cucerit Ierusalimul 11 ani mai devreme (70).
Aedes Saturni este un templu închinat Zeului agriculturii. Din mărețul edificiu s-au mai păstrat fundația – cea mai veche din Forul Roman (501- 498 î.Hr.) – și coloanele cu capiteluri ionice, datând din timpul reconstrucției din anul 42 î.Hr. Templul avea să fie din nou reconstruit după un incendiu care a avut loc în 283 d.Hr., așa cum ne indică inscripția SENATVS POPVLVSQVE·ROMANVS INCNDIO CONSUMPTUM RESTITUIT (Senatul și poporul Roman l-au refăcut după incendiu).
Templul a fost folosit și ca trezorerie, loc în care o vreme s-a păstrat tezaurul Imperiului Roman.
În timpul lui Augustus, locul era considerat kilometrul zero al imperiului.
Basilica Iulia a fost construită de Cezar, începând din anul 46 î.Hr., cu prăzile luate din războaiele galice. Finalizată de Augustus, biserica a trecut în perioada imediat următoare printr-un incendiu, fiind ulterior refăcută (anul 12 d.Hr.). Aici erau găzduite ședințele Centumvirilor, cei o sută de judecători desemnați pentru procesele civile.
Coloana lui Phocas, aflată în spatele Arcului lui Septimius, a fost dedicată împăratului Imperiului Roman de Răsărit care, în 608, a donat Pantheonul Papei Bonifaciu al IV-lea, spre a fi transformat în bazilică. Coloana, care are 13 metri înălțime, ar fi trebuit să aibă deasupra sa statuia împăratului. Coloana lui Phocas a fost ultimul monument antic ridicat în Forul Roman.
Templul lui Antonius Pius și al Faustinei a fost construit în 141 de împăratul Antoninus, în memoria soției sale, Faustina. După moartea împăratului, în 161, templul a fost reînchinat, de data aceasta ambelor persoane, așa cum scrie și acum pe frontispiciu: DIVI ANTONINO ET DIVAE FAUSTINAE EX S C (Ex S.c., adică prin decretul Senatului). Faptul că în Evul Mediu templul a fost transformat în bazilică a salvat edificiul de la ruinare de către toți cei care luau pietre din vechile clădiri antice pentru a le folosi la construcția altora noi. Călătorul de astăzi poate admira cele zece coloane din marmură albă, înalte de câte 17 metri fiecare, cu un diametru de 1,5 metri. Fațada construită de acestea oferă una dintre cele mai impunătoare imagini din Forul Roman.
Legenda spune că aici, în acest templu, în anul 258, ar fi fost martirizat Sfântul Laurențiu, cel care așezat cu o parte a trupului pe cărbunii încinși, i-ar fi spus călăului: „Acum, că sunt ars pe o parte, întoarce-mă și pe partea cealaltă”. Scena a fost zugrăvită sute de ani mai târziu de Tizian, tabloul regăsindu-se în Basilica Gesuiti din Veneția.
Turist de serviciu: Valentin ANDREI
