Continuăm seria prezentărilor de dansuri tradiționale, iar în această ediție ne oprim la bătuta moldovenească. Acest dans face parte din categoria dansurilor de perechi, a căror apariție în spațiul folcloric românesc este strâns legată de procesul evolutiv al coregrafiei populare. Ca produs autohton s-a conturat mai pregnant în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Clasa feudală a avut o înrâurire puternică asupra straturilor sociale și a reușit să impună dansul de perechi, cu toată opoziția bisericii.
În acea perioadă, s-a imprimat dansului chiar o evidentă tentă de erotism, care a afectat fără îndoială vechile forme de comunicare și comportament ale interpreților. Aceste jocuri de perechi sunt cunoscute la noi sub denumirea de bătute de doi, hore de doi și polcuțe. Ele s-au impus cu o frecvență constantă atât la hora satului, cât și în repertoriul scenic. De altfel, astăzi, există în general tendința spre jocuri de perechi, fenomen realizat prin transformarea dansului de grup în dansuri de perechi.
Cele mai întâlnite dansuri sunt: Trandafirul, Coasa, Cărărușa dracului, Coșneguța, Bălăceanca, Ciobănașul, Cărușelul, Polobocul, Ilenuța etc. Spre deosebire de celelalte categorii de dansuri, acestea sunt mai noi și au forme de organizare ca jocuri de grup, prezentându-se în forme organizate – perechi în cerc, în semicerc sau în linie. Altele mai puțin organizate geometric – perechi liber repartizate în spațiul de joc.
Ținuta caracteristică a acestor dansuri este cea „de doi“ moldovenească (față în față, ca la vals sau polcă). Se mai întâlnește și cea de la învârtitele ardelenești, în care fata sprijină brațele pe umerii băiatului, cel care conduce fata în joc cu brațele sprijinite pe talie (Coșneguța).
Ca structură muzicală, melodiile de joc sunt alcătuite fie numai din două fraze muzicale a câte opt măsuri, fie din mai multe fraze muzicale care au o formă liberă de succesiune pe întregul parcurs al melodiei. În majoritatea melodiilor predomină ritmul binar, măsura de 2/4, dar întâlnim și ritmul binar sincopat și ritmul ternar în măsura de 6/8 în horele bătrânești. Strigăturile sunt comune, de joc, de dragoste și satirice, pe care le strigă de obicei bărbații și sunt strâns legate de evenimentul respectiv. Ele reprezintă optimismul, entuziasmul de a trăi și de a petrece în colectivitate și libertate. Sunt rostite sacadat în ritmul mișcărilor de dans cu caracter specific ideilor transmise de conținutul și desfășurarea dansului.
Acestea fiind spuse, vă invităm la o bătută moldovenească, de la Neamț.
Autori articol: Ioan LUCHIAN, Claudiu LUCHIAN
Foto: Octavian Popa
