Rubrica din această ediție Coolt Neamț aduce în atenția cititorilor noștri dansul cu substrat ritualic. Așa cum bine se știe, dansul tradițional românesc are îndeosebi funcția distractivă, de petrecere. Pe alocuri, însă, el a mai păstrat și din rosturile rituale de odinioară, astăzi, dându-i-se o semnificație nouă, dedusă din contextul împrejurărilor în care s-a desfășurat.
Colindele, de exemplu, erau cântate potrivit „stării“ din acea casă şi după ce erau primite darurile, colindătorii invitau la joc fetele şi nevestele prezente. Potrivit unor norme străvechi, fata trebuia introdusă în „hora satului“ numai cu prilejul petrecerii generale de la sfârșitul colindatului. Intrarea pentru prima dată în joc însemna trecerea tinerei în rândul fetelor cu pretenții la „măritat“. De acum ea era pregătită să facă față noilor provocări sociale.
Unul dintre dansurile cu caracter ceremonial în cadrul nunții este jocul miresei. Așa cum arată și numele, jocul este plătit în preambul de fiecare pretendent. Buna cuviință cere ca toți nuntașii să joace, pe rând, mireasa.
De asemenea, în ceea ce privește conținutul, șezătoarea este cea mai elastică dintre toate obiceiurile. În șezătoarea de fete, la care în anumite momente participă și feciorii, accentul cade atât pe latura productivă a muncii, cât și pe prilejul de conviețuire socială, care pentru tineri înseamnă o ocazie de a se cunoaște mai îndeaproape. Odată cu venirea feciorilor, un loc important în șezătoare îl aveau jocurile sociale cu funcție distractivă.
În concluzie, am putea spune că apartenența unui dans la repertoriul ritual poate fi determinată de numele lui, de aria de răspândire, conținutul dansului, dar mai ales prin conviețuirea lui în cadrul unor obiceiuri propriu-zise.
Autori articol:
Ion LUCHIAN și Claudiu LUCHIAN
Foto: Octavian POPA
