Dansurile feciorești vor fi în această lună în centru atenției iubitorilor de dans popular. Vom prezenta în rândurile următoare caracteristicile acestui dans, proveniența lui și mișcările specifice.
Dansurile de grup sunt dominante în repertoriul din Sudul și Estul Carpaților. Transilvania se caracterizează prin preponderența dansurilor de perechi și a celor feciorești, acestea din urmă fiind executate în ceată, o îmbinare între dansurile solistice cu caracter de întrecere și a celor de grup, rezervând mâinilor un loc important în exprimarea coregrafică.
Termenul de „ceată“ se justifică prin aceea că, într-o arie mai largă, cea mai mare parte a dansurilor este strâns legată de ceata feciorilor, ceata călușarilor sau chiar cea a mascaților. Dispunerea dansatorilor în cadrul formației de ceată cunoaște forme multiple: cerc, semicerc, șir, linie sau flanc.
Jocurile feciorești sunt manifestări coregrafice de mare virtuozitate, în desfășurarea cărora plastica mișcărilor și ritmul se îmbină organic în forme aproape desăvârșite.
Ele cuprind o largă gamă de mișcări cu caracter atletic, care îmbină o armonie somatică (întregul corp în mișcare coordonată) aproape perfectă: sărituri mari, flexiuni adânci, diferite bătăi pe sol, bătăi în pinteni, elemente acrobatice, toate executate cu amplitudine mare. Tehnica de lovire cu palmele pe segmentele picioarelor este o caracteristică esențială.
În dansurile feciorești, aspectele spațiale, temporale și cele dinamice au un rol hotărâtor, deoarece în dans ca și în natură, mișcarea, ritmul și forța sunt legate în mod organic și nu pot fi despărțite.
Din categoria dansurilor feciorești fac parte: călușelul, călușul, bărbuncul, haidăul, roata feciorilor, purtata fetelor, corăgheasca etc.
Frumusețea dansurilor populare se revarsă din autenticitatea, din dragostea și pasiunea cu care dansatorii execută mișcările, dar și prin verosimilul costumului popular.
Autori articol:
Ion LUCHIAN și Claudiu LUCHIAN
Foto: Octavian POPA
