Despre Gavriil Galinescu se pot spune multe. A fost un eminent reprezentant al muzicologiei românești din perioada secolelor XIX și XX. A fost dirijor, profesor, folclorist și compozitor.
Gavriil Galinescu s-a născut în anul 1883, la Hangu, județul Neamț. După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1903), a studiat la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București (1905-1909), cu Dumitru G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție). A fost, de asemenea, student și al Universității din București (Facultatea de Drept, 1905-1909).
Muzical, s-a perfecționat la Konservatorium din Leipzig (1910-1913), cu Max Reger (compoziție), H. Sitt (dirijat coral) și Arnold Schering (istoria muzicii), în paralel urmând cursurile Universității din aceeași localitate (în perioada 1910-1912), cu Hugo Riemann, la istoria muzicii. A urmat, peste ani, și cursurile Universității Musikwissenschaft din Viena (1930-1931), cu Egon Wellesz (muzică psaltică).
Între anii 1906-1910 este dirijor la Societatea corală „Doina” din București, desfășurând și o bogată activitate pedagogică: profesor de muzică vocală la Școala Normală „Spiru Haret” din Buzău (1913-1914); profesor la Gimnaziul de Băieți din Hangu și la Liceul „Alexandru cel Bun” din Iași (1925-1929); profesor de teorie la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Cernăuți (1931-1935); profesor de dirijat cor la Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” (1935-1941) și la Conservatorul „George Enescu” (1946-1948) din Iași.
A compus creații simfonice, corale, de scenă, camerale, vocal-simfonice. Este autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi.
Din 1929, a fost membru al Societății Compozitorilor Români.
Personalitatea sa complexă s-a desfășurat și pe alte planuri. Astfel, urmând cursurile Facultății de Drept din București, a fost licențiat în Drept, în 1909. În domeniul administrației locale, a fost ultimul primar al comunei Hangu, înainte de 23 august 1944. Nu a fost membrul niciunui partid politic.
Compozitorul a trecut în eternitate în ziua de 10 iulie 1960, la Durău, locuința sa din Hangu fiind acoperită de lacul de acumulare după construirea barajului de la Bicaz.
Omagiindu-i personalitatea și cariera sa prodigioasă în domeniul muzical, Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare Neamț”, prin Editura „Nona”, a scos pe piața cărții două volume, ambele îngrijite de profesorul universitar dr. Vasile Vasile: „Gavriil Galinescu – reprezentant de seamă al muzicii românești” (2008) și „Gavriil Galinescu – Cântece populare din Moldova” (2019).
Autor articol: Valentin ANDREI
(sursă de documentare: Constantin Tomșa – „Personalități ale culturii din județul Neamț” Editurile Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014)
