Pentru că în numerele anterioare făcusem referire la Grupul celor patru (una dintre cele mai prestigioase asociații artistice formate în perioada interbelică în România), vă propunem un portret al celui de al treilea artist fondator al acestei asociații, Francisc Șirato, urmând ca în ediția următoare să îl aducem în atenția cititorilor și pe cel de al patrulea artist, sculptorul Oscar Han, ocazie cu care vom deschide un nou capitol, dedicat sculpturii moderne românești.
Francisc Șirato, pictor, desenator şi grafician, publicist și profesor, critic de artă și curator de muzeu, a fost una dintre personalităţile de seamă ale artei româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Activitatea sa artistică pornește, în prima parte a vieții, din domeniul graficii, după care se centrează aproape în totalitate pe domeniul picturii. Ambele direcții vor constitui aspecte definitorii pentru opera sa: cea a graficii, în care forma, contururile bine definite, ușor geometrizate predomină; cealaltă, a picturii, în care formele se topesc unele în altele, iar petele cromatice fluide construiesc imaginile prin lumină.
„Şirato vibrează adânc în faţa realităţii, fiindcă ochiul său subtil nu se opreşte numai la aparenţele fizice ale oamenilor şi ale lucrurilor, ci trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale…” (Nicolae Tonitza).
Autor articol: Radu Cristian MACAVEI
