În urbea împrejmuită ca de trei vajnici străjeri – de Cozla, Cernegura și Pietricica – au trăit și au trudit în folosul și întru progresul comunității o serie întreagă de oameni, care și-au dedicat activitatea profesională, și de multe ori și cea personală, semenilor din jur. Astfel, au devenit personalități ale acestor locuri primarul Nicu Albu, preotul Constantin Matasă, cărturarul Gheorghe Teodorescu Kirileanu, artistul fotograf Adolphe Chevallier, profesoara Elena Botez-Butnaru.
În rândul acestor nume se înscrie și Sidonia Hogàș. Mai există încă printre noi oameni care au cunoscut-o și care vorbesc cu dragoste și admirație de cea care, ca fiică a scriitorului și profesorului Calistrat Hogàș, a ordonat, organizat și lăsat moștenire posterității, casa memorială menită să ducă peste decenii ori veacuri, numele părintelui său.
Aceleași persoane o mai evocă și astăzi pe exigenta, dar corecta Domnișoară, care a îndrumat zeci de eleve pietrene în domeniul interpretării muzicii de pian.
Alexandrina Bostan, ani de zile muzeograf și custode al Casei Memoriale „Calistrat Hogàș”, preciza: „«Domnișoara Sidonia», ori simplu «Domnișoara», și-a acceptat sau și-a provocat destinul de a fi solitară. Din câte am cunoscut-o eu, la adâncă senectute, nu cred că a suferit din acest motiv. Dimpotrivă, presupun, mai curând, că își era de ajuns, ocupată fiind cu profesiunea ei de maestră de muzică: la școală, pasiunea pentru studiul interpretativ dictat de propria-i plăcere pentru muzică; lucrul acasă cu elevii, la pianină și la celebrul pian de concert «Bösendorff» (cumpărat de tatăl său, în 1899); și, nu în ultimul rând, creșterea și îngrijirea zilnică, din sinceră dragoste, a multor zeci de pisici.”
O mică paranteză: Alexandrina Bostan este cea care a îngrijit, revizuit și completat (după dorința autoarei), ediția a doua a cărții Sidoniei Hogàș intitulată „Tataia” (Editura Crigarux, Piatra-Neamț, 2007).
Viitoarea profesoară, compozitoare, dirijoare, memorialistă, este al șaptelea copil al scriitorului Calistrat Hogàș și al soției sale, Elena (născută Gheorghiu). S-a născut la Piatra-Neamţ, în ziua de 31 ianuarie 1882, fiind și mezina acestei familii.
Încă de la vârsta de patru ani pleacă alături de părinți în detașarea la Alexandria a pedagogului Calistrat Hogàș. De fapt, Sidonia își va însoți părinții întreaga viață a acestora, fiind unic suport moral apropiat. După trecerea în neființă a părinților, Sidonia Hogàș va deveni mesagerul, peste timp, al memoriei spirituale și materiale lăsate în urmă de familia sa. A făcut un adevărat cult din memoria tatălui său, ființă pe care a iubit-o, admirat-o și respectat-o fără margini.
La vârsta de șapte ani, sub atenta supraveghere a bunicului matern, devine elevă a pensionului particular „Cultura” de la Piatra-Neamţ, acolo unde mai învățaseră și surorile ei mai mari Cleopatra, Cornelia și Cecilia.
Vădind un real talent muzical, își va continua studiile în domeniul sunetelor frumoase, începând cu 1899, la Conservatorul de la Iași, cu dascăli străluciţi, având-o profesoară pe însăși Florica Musicescu. I se deschidea în față un viitor strălucit ca pianistă, însă, la numai 17 ani, suferă un accident la încheietura mâinii drepte, pierzând astfel mare parte din mobilitate.
Își începe cariera didactică, ca suplinitoare, la Școala profesională „Sfântul Sava” din Iași. A profesat, apoi, la Ploieşti, la Școala secundară, iar după Primul Război Mondial, la Piatra-Neamţ, la Şcoala Particulară de Fete „Eugenia Popovici şi Valentina Focşa” (cea care va deveni ulterior Liceul de Fete, în prezent, Colegiul Național „Calistrat Hogàş”) şi la Şcoala Normală de Băieţi „Gheorghe Asachi”.
Veghind asupra memoriei numelui tatălui său (întreaga sa viață semnătura proprie a purtat accentul pe ultima silabă!), în ziua de 12 iunie 1939, în casa părintească, a organizat o cameră, pe care o deschide pentru vizitare. Pune, astfel, bazele viitorului muzeu din centrul urbei pietrene.
Continuă ideea de a eterniza numele lui Calistrat Hogàș și, în 1940, publică opera „Tataia – Amintiri din viața scriitorului Calistrat Hogàş” (ediție princeps, cu 28 de planșe, pe hârtie cretată, la tipografia „Lumina” din Piatra-Neamț).
Spre finalul vieții, a donat statului casa părintească, pentru a fi restaurată şi organizată ca muzeu memorial (1967).
A trecut în veșnicie, în 1976, la Piatra-Neamţ, la vârsta de 94 de ani, în chiar ziua de naștere a celebrului ei tată, 19 aprilie.
Originea patronimicului Hogàș
Pe 19 aprilie 1847, la Tecuci, se năștea în familia preotului Gheorghe Dimitriu, cel pe care istoria literară îl va eterniza sub numele de Calistrat Hogàș. Numele cu renume – Hogàș (cu accent pe ultima silabă) – îl va purta viitorul scriitor încă de pe vremea primelor clase. Este înscris la școala publică sub acest nume la inițiativa învățătorului său, preluând astfel porecla sub care era cunoscut bunicul patern.
Conform Dicționarului explicativ, termenul hogàș, sinonim cu făgaș ori șleau, înseamnă „urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul”.
Autor articol: Valentin ANDREI
